În trenul către mare te-am regăsit
Mai iubitor, mai bun, mai nebunatic,
Dar zâmbetul tău, ascuns într-un petic,
Doarme la... umbră. De ce m-ai pedepsit?
Ai sufletul închis, rece, apatic?
Iubirea noastră, oare, s-a irosit?
N-aș fi crezut că ești doar un fandosit!
De ce-ai transformat sentimentu-n plastic?
Mă iei în brațe și-mi spui că mă înșel,
Dulcegării îți ies acum pe gură,
Dar nu încetezi să fii totuși mișel
Sorbind-o pe Ana ca un cocoșel.
Și-atunci mă-ntrebi, de unde atâta ură?
Rămâi cu ea! Te crede un... mielușel.
-->
Răspunsuri
În trenul către mare te-am zărit
Și-am fost nespus de fericit -
De-atunci sonete multe scriu
Dorind iubitul tău să fiu...
Dorinel...
TREI STELUȚE...
Imgine din Internet
Frumos mielușelul tău, dragă Petru.
Da și fata e... frumoasă.
Nu te contrazic...
Blocaj sentimental (replică)
Același mielușel aș vrea să îmi fi
Să-mi juri, de vrei, o dragoste eternă
Nu doar când împărțim aceeași pernă,
Ci și când suntem vânați de fotografi.
Să te abandonez într-o tavernă?
Nu ne-am propus să ajungem filozofi,
Căci n-avem nici „cenușă” și nici zulufi,
Iar slova ne e ca o balivernă.
Ce am putea să facem, zici adesea.
Să ne iubim în clipa cea nebună?
Gându-mi rebel, în noapte, silabisea.
Ești „mielușelul” ce trage la măsea,
Blocat pe-o imaginară tribună.
Nu te mai vreau! Caută-ți o altă ea!
Cu alta-n nuferi (replică)
Bilet mi-am luat la clasa a doua,
Căci cardul l-am uitat pe plajă ieri,
Când tu-ai plecat să-ți cumperi niște beri.
Am plâns mocnit, sorbindu-mi cafeaua.
Îmi argumentezi că și tu suferi?
Dar toată ziua îți faci damblaua!
Te întrebi de ce-mi sare... boiaua,
Dar evadezi iar cu alta-n nuferi.
În vara asta totul s-a-ncheiat!
Vreau cheile de la apartament
Și uită-mă, cu tine-am terminat.
Bolborosești că și-aia te-a lăsat?
În viața ta ești singurul absent,
Dar fugi după himere ne-ncetat.
Ne mutăm la... mare?! (replică)
Tu mielușel? Ești doar un căine ciobănesc
Ce latră azi la una, mâine la alta,
Însă de închipuit nu vezi nici... balta!
Cu toate astea, încă simt că te iubesc.
Gelozia am aruncat-o în halta
De unde evadez rapid, pasu-l iuțesc
Spre sentimentul pur pe care ți-l nutresc.
Să facem pace, precum cea de la Ialta?
Sărută-mă! Iubește-mă, ca pe-o pâine.
Vom depăna în valuri multe amintiri
Ce-au uitat de caracterul tău de câine
Și sorb iubirea de azi până poimâine.
Și uit-o pe Ana, las-o în... mănăstiri!
La mare ne-om muta, începând de mâine.
În trenul către Mare (Sonet replică)
În trenul către Mare... te-am reîntâlnit
Erai mult mai frumos ca altădată -
Aveai o față mai matură, incadrată
Într-un tipar de viață, ce-mi era menit.
Mă simt adesea foarte supărată.
Ziceai c-ai fost glumeț, dar m-ai rănit,
Când de-altă fată... tu mi-ai pomenit
Spunând că e iubirea ta „adevărată”.
Mă iei în brațe și îmi ceri iertare
Mărturisind desigur, c-ai greșit,
Iar fata-a fost... doar o-ncercare.
Iubirea mea nu e ascunsă în sertare
Iar eu te vreau din nou... de negreșit -
Deci hai Vlăduț, împreunați la Mare.
Iubirea-i uneori cu... năbădăi:
În tren, acasă sau chiar la șosea,
Când „mielușeii” devin dulăi
Și sar cu poftă de-a „gusta” din... EA.
-
1
-
2
de 2 Următor →