Noaptea e doza mea de întuneric,
E-un dor împlinit de sălbăticie,
E… ce n-am avut în copilărie.
O definiție ca-ntr-un ibric!
Viața e jocul sadic din buric
Care cu apă trage o beție -
Lunecă, cade, se bâțâie.
O definiție ca-ntr-un ibric!
Copilăria? Ceva… feeric,
În care, ușor, totul este permis
Și nu accept, deloc, să fiu demis.
O definiție ca-ntr-un ibric!
Chiar de-s calculat și nu-s coleric,
Noaptea e doza mea de întuneric.
Răspunsuri
Parcă am mai avut parte de-un ibric, acum ne jucăm şi din buric. Mă surprinte abordarea genului masculin la persoana întâi. Şi nu numai în acest ronset. Dar, mă rog... e o taină "auroricească"! Avem rime de rang 3 şi doi. Nota mea este (8)
„E doza mea de... sălbăticie” să expun ideea din prisma unui personaj masculin. Asta nu înseamnă că sunt... „bărbată”. Of, cred că inventez cuvinte.
Vă mulțumesc, domnule Muntean, din sufletul meu de scorpioancă.