În noapte rece, de vară, fără caracter
Îmi plimb umbrela, printre stropi de ploaie,-n stradă.
Mă integrez în haos, rup de pe estradă
Felii de întuneric, muiate în mister.
În umbra deasă, mă simt ca un abil reporter
Care asimilează tot într-o ocheadă
Și aruncă-n cameră, pentru o decadă,
Felii de întuneric, muiate în mister.
Se sparge-un zgomot în noapte, apare-un scuter.
Stăpânu-i viguros, solid și fără tipar.
Ce pot să fac? Nimic. Constat că instant dispar
Felii de întuneric, muiate în mister.
Tremur și chiar vreau să plâng precum un melc lefter
În noapte rece, de vară, fără caracter.
-->
Răspunsuri
Ei, un ronset (pastel de noapte?), oricum simt totuşi izul de cartier urban, cu plimbări în ploaie (cu siguranţă n-au fost ploile ce ne-au bântuit zilele trecute). Dar am coborât la rime de rang 3...
Nota mea:
(8)
Și după cum observați în final, domnule Muntean, nici noaptea n-are caracter. Poate rimele și-au șters lacrimile de aceea au coborât rangul. Oricum nota este mare și vă mulțumesc.
Arunc umbrela printre picurii ploii,
se-ncruntă adesea tare norii,
sunt ploi care nu-mi plac deloc,
gonesc norul, sorelui îi fac loc.
Vă mulțumesc, doamnă Nicoleta. Totuși nu prea înțeleg nota...
Staţi liniştită. E de bien (eu am luat-o de 10), a pus mouse-ul cu un pas mai în faţă!
Asociații neobișnuite de imagini. Surprindeți prin alăturarea termenilor neologici.
Ar trebui să verificați puțin ritmul, aveți câte o sincopă în v.1,5,7.
Nimeni nu-i perfect, dragă Liliana. Prezența și nota ta mă onorează.