Îmi plouă vara-n suflet insomnie,
Mi-e cerul alb de dorurile grele,
Cu pași stingheri mă-ndepărtez de ele,
Dar ploaia-n ceruri încă se mânie.
Mi-e haina sufletului stacojie
De-atâtea zile prinse în zăbrele,
Nebune sunt ca horele de iele,
Dar ploaia-n ceruri încă se mânie.
Și vine noaptea cu iubirea vie,
Te regăsesc în fiecare pleoapă
Eu mă scufund în tine, tu m-adapă,
Dar ploaia-n ceruri încă se mânie.
Iar viața iute-n vene îmi învie,
Îmi plouă vara-n suflet insomnie.
Răspunsuri
Foarte frumos, mesaj pe sufletul meu, tehnica bună, mai puţin unele rime (insomnie-mânie, de ex., accentul pe silabe nu cade la fel), la fel stacojie-mânie... Nota 9! Cu mult drag!
Poveste emoţionantă, de vară, cu insomnii, regrete, doruri. Aş fi vrut ceva mai mult decât rime de rang 2-3.
Nota mea: (8)
Gândul nopţii somnul a izgonit,
Zâmbeşti tainic, spui ce vrei…
La geamuri ploaia măruntă a venit.
Iar=din nou, iarăși, adverb
L-am folosit pentru că mi-am refăcut viața după moartea primului soț, motiv pentru care nu am scris vreo 2 ani, Pop Dorina . Mulțumesc pentru observație. Cei care îmi citesc poezia nu știu despre experiențele mele personale. Mulțumesc pentru aprecieri.
Ups, da, ai dreptate! În acest caz iar este adverb. Graba... Recitită, după explicația dată, emoția mi-a provocat în suflet... INSOMNIE.
P.S. Jos pălăria pentru versul minunat
Și condoleanțe pentru soțul cel plecat.
Mulțumesc!
Pentru a fi perfect, o singură observație am. Înlocuiți conjuncția „iar” din penultimul vers cu adverbul „când”. Admirație.
P.S. Acest lucru nu știu dacă se mai poate, în acest concurs, însă în arhiva dumneavoastră personală da.
Nota: