Ai visat-o mereu lângă tine goală, ori îmbrăcată sumar în dezabieuri fin mulate pe trupui-i perfect atrăgător.   Îi vedeai pe unii cum stau cu ea la masă, mângâind frumoasa din pădurea fermecată, îi urmăreai pe alții cum o sărută lung în vara interesant de caldă, îi invidiai pe cei mulți, bărbați în toată firea, cum le schimbau de la zi la zi, alte şi alte frumuseți ale naturii. Erai un puşti plin de coşuri, încă imberb, tânăr pasionat de dragostea neavută încă, însetat  după una măcar.

Şi tot aşa, anii au trecut. Ai crescut. Apoi, deodată, natura ți-a oferit multe, nebăutule!, pe una, pe alta, la grămadă conform lumii moderne în care te afirmai. Mai mereu erai beat de fericire. Blondă, brună, blondă, româncă de-a casei sau nenumărat străineze. Le-ai încercat pe toate, de la aia mai dulce care îți hrănea simțurile cu dulcegării fine, trecând pe la ce spumoasă care îți lăsa plăcerea pe limbă, până la aia extrem de amară care te-a dus în al nouălea cer. Una singură te-a pus pe butuci. Era artizanală.

Într-un final, ai găsit-o. Parcă construită pentru tine, singura dedicată ție, numai a ta într-o dragoste eternă în zeci de ani păstrată. Ai început să o iubeşti, o căutai tot timpul la magazinul din colț, acolo unde îşi făcea zilnic serviciul, o aşteptai cu masa pregătită în fiecare seară, dornic să o petreceți în doi. După o perioadă te-ai plictisit. Căutai o schimbare, să ieşi din rutină. Ai înşelat-o în câteva rânduri cu o roşcată tânără pe piață, Ale o chema, cu o alta belgiană mică şi ghiduşă, cu alta chinezească sănătate curată, cu una moldovenească produsă la Chişinău. Păcatul tău.

Până într-o zi când, ai văzut-o cu eticheta schimbată, rebrănduită din cap până-n picioare. Berea ta de suflet arăta altfel. Nou nouță.