La malul Mării, stau îngândurat
Eternă mi-i credința în iubire-
Și ca poet, tăcuta-mi fire
Azi apei Mării... s-a alăturat.
Ceva, parcă îmi dă de știre
Că versul meu este „furat”-
Și dus pe-n vas, ce-i ancorat
La adâncimi de mare fericire
Văd o meduză uimitoare
Dansând cu zâmbet de opal,
Sub raze aurii de soare.
Amorezat, îmi pun o întrebare
Ca personaj, desigur principal :
Meduza e a mea iubită, oare ?
Vladimir Nichita /Australia.
04/08/2019
-->
Răspunsuri