Iubire, tu

[Gabriela Mimi Boroianu]

Iubire, tu, misterioasă doamnă ,
Ce poți schimba în primăveri înmiresmate ,
Ce-a mai urâtă și cea mai rece toamnă ,
Umplând o inimă uscată cu-atâtea sentimente minunate.

Iubire ,tu,zeiță cu umblet diafan ,
Ce te strecori în suflete-n tăcere ,
Aceiași ești în fiecare an ,
Și totuși tot mai plină de mistere .

Iubire , tu, ce-n suflet ști s-ascunzi ,
Atâta fericire printre lacrimi,
Și poți aprinde, atunci când o pătrunzi,
Oricât ar fi de rece, o inimă în nopți de patimi.

Iubire, tu,stăpâna lumii neincoronată,
Ce împletești suspine cu plăceri,
Ce-amesteci suferința cu dragoste nemăsurată,
Fără să ceri nimic, pe-atât de mult oferi .

Iubire, tu, ce poți c-un singur zâmbet,
Din suferință să renaști o fericire fără margini,
Să furi o inimă, să dăruiești un suflet,
Ce poți ucide c-o privire, dar în același timp c-o șoaptă să dai aripi .

Iubire, tu, înger sau zeitate?
Misterioasă doamnă slăvită tu vei fii,
Pășind în pasul tău tăcut înspre eternitate ,
De toți acei ce-n drumul lor au binecuvântarea de-a te întâlni!

de Gabriela Mimi Boroianu
13.09.2013

[Ioan Muntean]

poezie, selecta 13-14-15