iubirea stelelor

[Nicoleta Mija]

este frumoasă marea când soarele apune,
prin aer zboară praf de stele,
plutește gândul tot mai departe,
se ascunde bine printre iele,
bucuroasă fur un pumn de stele...
- Nu le lua, aici este locul lor!
stă luna paznic peste bolta înstelată,
câteodată se mai revoltă ,
fuge după un nor tare supărată.
din înaltul cerului stelele vin
mă îmbrățișează și în jocul lor,
o stea vizitează pământul, cade
- Vreau să vin la tine , tu mereu la noi vii.
sunt o gazdă bună, deschid fereastra...
aș vrea cu mine aici să locuiască,
privesc cerul, îmi este dor de tine,
ea mă mângâie încet, spune:
- Știi tu, cât eu te iubesc?
mă strecor adesea printre stele,
aici sunt bine, aici exist,
distanța nu mă sperie niciodată...
lângă mare, mă așez pe nisip,
plutesc printre valuri stelele cerului,
îmi luminează chipul și privirea
- Mergi să te culci, este târziu. Zorii ne gonesc, pe mâine.
într-o vară gândul plutea printre valuri și stele,
strălucesc încărcate de mister,
de multe ori cu mine vorbesc,
o stea se-ntoarce, spune:
- Mâine voi veni la tine, ceva vreau să-ți povestesc.
Luna pe mare, stelele plutesc pe valurile din cer.

[Muntean Ioan blog]

Lecturat cu mare drag!♥️

[Nicoleta Mija]

Multumesc frumos.