Cerul zâmbește la Constanța
Și indiscret ne caută pe noi.
Hai să plecăm, îndată, amândoi
Îmbrățișând, cu drag, vacanța.
Un curcubeu renaște după ploi,
Iubirea noastră rupe distanța,
Când țărmul îmbracă eleganța
Ascunsă într-al valului croi.
În mare ne-aruncăm ca doi copii,
Goliți de intrigă, probleme,
Lăsând dosarul plin de utopii
Pe un birou, unde doar „miopii”
Se-agită pe această vreme.
Hai! Să numărăm, domol, doar stropii.
-->
Răspunsuri
Cerul zâmbește la mare,
Din valuri Soarele răsare.
Pe țărmul ei suntem toți copii,
Ai prins în sonet stropii.
Chiar dacă... după tine plâng
La Constanța greu ajung -
Dar cu gândul te iubesc
Și să știi că te doresc...
Dorinel !
TREI STELUȚE...
O eroare... neîngrădită (replică)
Septembrie iar ne-a găsit pe plajă,
Cu sentimentele-ntinse la soare -
Doi nebunatici prinși într-o eroare.
Să conservăm iubirea stând de strajă?
Nisipul ne sărută pe picioare,
Emoțiile domină ca o vrajă,
Valurile bătrâne tot degajă
Mister încurcat prea des în rumoare.
E toamna asta altfel plămădită?
Sau noi ne îmbrăcăm cu amănunte?
Hai, ia-mă de mână, dulce ispită!
Iubirea noastră fragedă-i zidită
Pe soclul unor clipe reci, cărunte?
Nu, căci ne zâmbește neîngrădită.
Sentimente-n degringoladă (replică)
Hai în livadă să culegem... soare,
Căci mere importăm și anu-acesta,
Dar ia-ți cu tine umbrela și vesta –
La meteo ploaia are-o favoare.
Întinși în iarbă, vom protesta,
Șoptind dulcegării ușoare
Ploii, ce nu-i doar o eroare,
Apoi ne-om face-n doi siesta.
Gestigulezi că stropii-au fugit?
La meteo-i degringoladă?
Privesc spre tine cam amăgit,
Chiar dacă de ieri te-am îndrăgit
Și nu o spun în... acoladă,
Ci ca un holtei reîntregit.
Un șah-mat neanunțat (replică)
Mă-ntreb în fiecare zi:
Cum pot să uit, să te iubesc?
Doar pentru asta eu trăiesc
Și pot clădi de vrei, dovezi.
Îmi spui că mint, că nu mă crezi?
Ce-ți dorești, să înnebunesc
Când doar pe tine te privesc?
Te las, până nu mă ucizi!
Din monolog am evadat,
Căci tu, cam nepăsătoare,
Te plimbi la braț cu alt băiat.
De azi, totul s-a terminat!
Rămâi cu el, chiar de doare.
Eu zac, căci am primit șah-mat.
Cu muntele-n... geantă (replică)
Stropii-am putea să-i numărăm la munte,
Răcoarea pare-a fi apetisantă.
Privirea ta e rece, chiar casantă?
Plângi? Se plimbă marea pe a ta frunte!
Dar nu-i nimic, alunecăm pe-o pantă
Și nu ne încurcăm în amănunte,
Căci vara nu-i pentru lucruri mărunte –
Mergem la mare cu muntele-n... geantă!
Îmi spui că prea mult cer, că nu se poate?
Ai vrea două luni concediu pe pământ?
Dar tu ce faci, mereu tot dai din coate!
La toamnă-om lâncezi printre capoate,
Acum mergem la munte, cu marea-n gând,
Că-n viață nu le poți avea pe toate.
Vreau la mare (replică)
De pleci la mare, ia-mă și pe mine,
Și pe Azorel, căci uite-i este rău...
Îl vezi cum tremură ca un nătărău?
La malul mării vrea și el cu tine!
Banii-i putem înmulți c-un... fierăstrău,
Cazare vom găsi, deci va fi bine,
Iar marea ne așteaptă și azi, și mâine.
De ce ești suspicios precum un hârău?
În valuri mari ne-om deșira povestea
În care un el și o ea se iubesc
Sub clar de Lună, noaptea, lângă o stea.
Îmi spui că vreau prea mult? Nu e vina mea
Că îmi place marea și o îndrăgesc.
Hai! Și poți să-mi spui și-acolo... fulg de nea.
De vrei „Mare”, hai la mine
Și-ai să ai zile senine -
Te asigur că-i specială
Iar relaxarea ta-i totală...
DORINEL !
Voi veni, dar doar în gând,
Căci distanța-i prea mare.
Pun mai bine de-un cuvânt
Îmbrăcat în... sărbătoare.
-
1
-
2
de 2 Următor →