Un final de August 2021 petrecut cu gândul la vara care e pe cale să ne părăsească și un debut de Septembrie 2021 care ne obligă să constatăm că toamna s-a făcut prezentă prin dimineți răcoroase chiar dacă plăcute și preferabile nopților și zilelor caniculare. Strugurii încep să se coacă deși sunt mai puțini decât în alți ani și celelalte roade sunt și ele tot mai rare și mai puțin îmbucurătoare. Luna septembrie este una interesantă și una care poate prilejui reflecții și bilanțuri după principiul ”toamna se numără bobocii”. Merele, perele și gutuiele bucură și ele cât de cât ochii, dar graurii dau târcoale prin curți și grădini și provoacă pagube importante. Cinci iepurași albi ( belgieni) au văzut și ei lumina zilei de curând, iar eu le-am acordat din păcate prea puțin atenția… În rest, ne bucurăm că e cât de cât liniște și pace, deși prețurile tot mai ridicate și neajunsurile sunt resimțite tot mai acut de către populație.
Mă încearcă amintiri și sentimente nenumărate în aceste zile cu atât mai mult cu cât se apropie ziua mea de naștere și au trecut treizeci de ani de la momentul în care am împlinit patrusprezece ani și solicitam pentru prima dată eliberarea unui buletin (atunci)/cărți de identitate… Câte lucruri au avut loc de atunci în viața mea și câte lucruri s-au întâmplat la nivel național și internațional…?! Pierderea tatălui m-a afectat cel mai mult, îl visez și acum uneori pe acasă, iar prezența mamei acasă, ea fiind energică la o frumoasă vârstă, îmi este ca o nălucă reflectând nerealizările mele și neputința de a ne oferi o viață mai bună. În același timp, încă îmi reproșez că în copilărie n-am știut să mă apropiu mai mult de bunicul din partea mamei care din cauza singurătății a căzut ușor-ușor în patima băuturii… În prag de toamnă simt deci o nostalgie amestecată față de lumea care a fost odată și adierile autumnale mă fac să mă gândesc la anul viitor. Au trecut trei decenii, atât de intense de altfel, de când absolveam școala gimnazială și regret doar că evoluțiile tehnologice pozitive nu au avut loc mai repede. În felul meu, m-am pregătit pentru viitor fără a cere societății nimic în afara minimulul fair-play și cred că încă mai am o mulțime de lucruri de oferit. Lumea noastră e tot mai sărăcă însă din cauza caracterelor defecte ale contemporanilor și metafizicul ne ceartă astfel și ne pedepsește să ținem creștetul în pământ… Îmi voi sărbători ziua de naștere cu moderație, aproape în singurătate, încercând să mă relaxez, dar imaginea teraselor ticsite cu clienți peste tot în lume și a evenimentelor/nunților care nu se mai termină îmi demonstrează cât de inconștientă și lipsită de aspirații celeste este populația…
O expoziție inedită a fost lansată la Oradea încercând să mărturisească despre democrație și libertate și despre ororile care pot avea loc atunci când autocrația se impune și obligă la supunere membrii societății respective. Jurnalista belarusă Nadia Bujan a fost autoarea acestei expoziții care a ființat în aer liber în Piața Unirii din orașul de pe Crișul Repede. Ziua lansării a fost una ploioasă și mi-am dorit atât de mult să particip, dar norii amenințători m-au făcut să mă răzgândesc. Am vizitat-o însă într-una dintre zilele următoare. Expoziția prezintă lipsa de șansă a celor care luptă pentru libertate în Belarus. Imaginile care au fost salvate sunt înfiorătoare prezentând ”eleganța” cu care a fost pus bocancul pe fața celor care au îndrăznit să viseze… Bineînțeles că suntem cu toții conștienți că estul și sud-estul european se găsește într-o poziție geo-strategică dificilă și sensibilă… În rest, Dumnezeu să ne aibă pe toți în pază… ! Aș mai adăuga doar că libertatea este o aspirație absolut firească a spiritului uman, aș spune că spiritul e libertatea în esență pură. Astfel și N. Berdiaev spunea : ”Spiritul e libertate, nu cunoaște constrângerea lucrurilor obiective”… Protestele din ”lumea noastră” de la San Francisco până la Urali nu mai sunt despre sau cu Dumnezeu, am spune ”Dumnezeu a murit”, ci este în majoritatea situațiilor despre forța motrice care ne înrobește și doar unii filtrează rațiunile ideologice, culturale și civilizaționale ale demersului lor… Expoziția ”Belarus – drumul spre libertate” a impresionat !
Ceva mai la est, fundamentalismul religios în aparență pare a fi victorios… După 20 de ani SUA a decis retragerea din Afganistan și talibanii au primit astfel apă la moară. Firava rezistență afgană rezistă în valea Panjshir, iar retragerea americană precipitată a creat un vortex și un fior în întreaga lume. Imaginile emoționante oferite de televiziuni cu afgani care doreau să părăsească țara prin aeroportul din Kabul ne-au asaltat și ne-a întristat vestea decesului soldaților americani și a civililor în urma atentatului de la aeroport. Nu cred că SUA și-a demonstrat vulnerabilitatea astfel. Cred însă că retragerea trebuia pregătită mai bine. Potențialul logistic și militar al SUA este imens și unele analize au simulat o confruntare simultană a SUA cu China și Rusia… America preferă o abordare mai strategică și mai abstractă în Orient și Pacific și se concentrează mai atent către problemele interne. Cu toate acestea 11 septembrie 2021 va fi umbrit de tot ceea ce s-a întâmplat în ultimele luni… Iar celor puțini care sunt cu mintea către alte zări le adresez un haiku personal: ” la Calea Lactee -/ din sfârcul zeiței curge/laptele matern…”
Ziua Limbii Române a fost sărbătorită la 31 august prin postări cu urări generoase inclusiv de la autori din străinătate. Urez și eu La Mulți Ani, Limbii Române și adaug un aforism personal: ”Limba (română) este un templu al poporului în care cugetăm zilnic și facem rugăciuni pentru mântuirea sufletului care aspiră la armonia și graiul universului”.
Incendiile au înfiorat în Grecia, Turcia, Rusia sau Canada la fel ca inundațiile în lunile trecute în Germania. Veștile rele au devenit o constantă, iar lucrurile bune se mai întâmplă din când în când pe Instagram și Pinterest… Valul patru pandemic este în desfășurare și trebuie luat serios în seamă. Recunosc că am fost deosebit de mândru când mi-am descărcat pe smartphone certificatul digital european de vaccinare și ulterior l-am printat.
Printre toate celelalte lucruri care iau fața cotidianului abia mai e loc de literatură, artă, cultură, de activități cultural-științifice. Nu prea mă mulțumește nivelul la care se publică sau creează. Mi-aș fi dorit evoluții mult mai spectaculoase în aceste domenii și în calitate și de autor ar trebui să țin cont de ceea ce mi-aș dori sau și-ar dori cititorii. Mă îndrept când va fi să se concretizeze și către domeniul SF, dar mi-aș dori să valorizez latura educativă în acest gen. Un Ahab modern caută ”balena albă” la marginile universului…
Aș dori să închei cu un triolet personal:
”stau diamantele…
stau diamantele vrăjite
de a luminii scăpătare;
de întuneric absolvite
stau diamantele vrăjite…
reflexiile infinite
doinesc a binecuvântare,
stau diamantele vrăjite
de a luminii scăpătare…
Vă doresc o lună Septembrie 2021 superbă, răcoroasă și benefică … !
-->
Răspunsuri
Ar mai fi ele o grămadă dacă am sta să le căutăm/analizăm... ! Dar într-adevăr: Iartă-mă ar rămâne întotdeauna în Top 5 ... !
