Muzici nescrise
sparg vălul de catifea
în unduiri sacadate,
tulburând visele pietrificate
sub geana gândului.
Plouă...
plouă cu lacrimi calde,
curăţă piatra timpului de uitare,
durere,
regret.
Picuri nevinovaţi
adapă infinitul însetat de iubire,
mângâie gândul cu alintul ascuns în cuvinte,
ţese o poveste fără sfârşit
în care suntem doar, noi,
eu şi tu.
Plouă...
tăcerea-i tăcută,
mult prea tăcută,
vorbesc numai visele ce aleargă prin noi,
ca un joc de-a v-aţi ascunselea,
apoi,
într-un vals al veşniciei,
o ploaie de petale
ne caută,
ne învăluie pentru vecie
într-o cunună
de dor.
Ne dăm mâna
într-un legământ
care înghite până şi cuvântul.
Plouă,
plouă în noi,
sunt lacrimi de iubire...
Răspunsuri
poezie, selectat 13-14-15
Frumoasa poezie! Recitita cu drag.