Ma las

[Chiorean Aurel]

MĂ LAS... 

Mă las în visul mării valuri, 
și-aș vrea să îmi ghicească gândul, 
cum prunci din el se urcă în dealuri, 
și învelește-n dor Pământul. 
Îmbrac cuvinte-n țărm...afară, 
să-mi calci nisipu-n veșnicie, 
în umbra timpului...ce ne-nconjoară, 
te simt mereu o rază vie. 
Mă las o frunză și din crengi, 
tu să-mi iei rodul într-o noapte, 
un adevăr să nu îl negi, 
chiar dacă-l spui mereu în șoapte ! 
Mă simt și fruct,mă simt și ființă, 
am vise crengi și plete vântul, 
te am pe tine o credința, 
pădurea,marea...legământul. 
Mă las,dar nu cer îndurare, 
mă las în visul meu străpuns, 
sub cea mai tainică-ntrebare, 
la care doar tu.ai răspuns.