MA PIERD

[Chiorean Aurel]

MĂ PIERD...

Mă pierd,mă pierd uneori în cuvinte,
prin trupul meu ce nu demult,
părea o haină veche spre aminte,
zâmbind deodată când plângea tăcut.
Mă pierd și-mi pare-atât de bine,
cât hăituit am fost eu până-acum,
m-ai renăscut și m-ai redat spre mine,
de calc pe spini eu am să merg pe drum.
Mă pierd ca ciob de lună-n doruri grele,
pe-un drum de piatră ferecat festin,
privind spre cerul strălucirii mele,
spre viața mea întreagă,ca destin.
Mă pierd speranța...tu mă vei găsi,
o clipă-n viață ta,cea infinită,
miros de toamnă,dorul de-a iubi,
lumina ce-a rămas,nematuita.
Mă vei găsi în zori,grăbiți sub raze,
mă vei găsi furat,în miez de noapte,
în mii de cioburi din cristale...oaze,
și-n glasul tău de flori,în mii de șoapte.

[Ioan Muntean]

poezie, selectat 13-14-15

[Chiorean Aurel]

Multumesc din inima 

[Muntean Ioan blog]

Frumos!