Marin Dorel - Se duce timpul, trece iar din nou, - 1
Se duce timpul, trece iar din nou,
iar noi rămânem iar ca până acum,
în România nimeni nu-i stăpân
căci a luptat şi a murit erou.
Şi revoluţie, a fost dar nu-i nimica nou,
în ţara asta, mori dar nici de cum erou,
Şi nu te va îngropa nicicând într-un cavou,
atunci când ai luptat şi ai murit erou.
În România azi, nimic nu este nou,
e totul vechi, lăsat de dinainte.
Şi nimenea nu vrea să mergem înainte.
şi sigur vocea lui cândva avea ecou.
Chiar de a murit, el a rămas erou,
Se duce timpul, trece iar din nou!
-->
Răspunsuri
Timpul apune-n poezie
ca un erou
Și versu-i cam „prăjit”
e doar ecou
.
Omagiu-i inutil
, a expirat
Mă voi gândi la notă
, n-am uitat!
Dincolo de gluma din catren, cu permisiunea dumneavoastră, aș sugera câteva modificări, pentru îmbunătățirea acestei poezioare.
1. În prima strofă se repetă inutil conjuncția iar. Versul 2 cu 3 nu rimează: acum/stăpân. Ideea cu stăpânul n-am prea înțeles-o...
2. În strofa a doua „nici de cum” se scrie legat. Nu înțeleg rolul... cavoului, raportat la eroi.
3. În strofa a treia se repetă mesajul... letarghiei în primele trei versuri, iar sintagna „vocea lui” din ultimul vers mă duce cu gândul la un omagiu adus fostului conducător (NC).
4. Nu înțeleg unde este taina nopților de vară, când personajul a fost executat în ziua de Crăciun.
5. Încercați să înlocuiți cuvântul „nou” care apare izbitor de mult în construcția rimelor.
Dar cum „se duce timpul” trebuie să acord și nota. N-aș vrea să vă supărați pe mine, dar poate revin cu ea după ce încercați să șlefuiți puțin versurile.
Timpul vazut prin desfasurarea periodica a unei sinusoide, da impresia ca ar fi reversibil.
Moralitatea influenteaza timpul.
Nu respectă tehnica ronsetului.