CARTE DE ÎNVĂȚĂTURĂ
MOTTO:
Când privesc zile de aur a scripturilor române,
Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senine.
Epigonii - Mihai Eminescu
Tot citind din „Cartea vieții” mii de file, gânduri multe cu imagini grăitoare, despre lumea nesfârșită... când cu nori și când cu soare, am simțit un fior nespus de plăcut ce-mi traversa întreaga ființă, iar prin fața ochilor se derulau ca pe un ecran panoramic imagini mirifice și deodată fereastra sufletului a-nceput să se deschidă ca să elibereze dragostea nețărmurită pentru a scrie slovă de admirație și înaltă prețuire dragului nostru poet, Corneliu Vadim Tudor, care a reușit să creeze înțelepte „CÂNTECE DE DRAGOSTE” - volum din care am ales un poem de mare sensibilitate și iubire creștinească închinat Mântuitorul Iisus Hristos „Doamne, cât îmi e de bine...” pe care l-am îmbrăcat în haina armoniei divine (să-l cânt evlavie) și să-l ofer citiorior prestigioasei reviste „ROMÂNIA MARE”.
Cuvinte înălțătoare și de adâncă recunoștință (/Doamne, mi-e așa de bine.../Și sunt tare fericit,/Fiindcă Te-ai gândit la mine/Când pe cruce-ai pătimit./) din partea poetului care recunoaște că-i un fiu al Domnului, a căror lacrimi... amestecate cu sângele vărsat, l-au creștinat în „această baie sfântă.”
Am înțeles viziunea poetului, care-L proslăvește pe Iisus Hristos, văzându-se înconjurat de un cor de îngeri cântându-I din toată inima:/Te iubesc, Te iubesc/Mântuitor Ceresc!/Te urmez, Te ascult -/Cât te iubesc de mult!/Lasă-mă Domnul meu,/Să Te iubesc mereu./Te iubesc, Te iubesc/Și-n veci Îți mulțumesc!/
De ce am intitulat articolul meu „CARTE DE ÎNȚELEPCIUNE”?... fiindcă „trecătorul pe acest pământ” este dator Mântuitorului Iisus Hrisros și trebuie să se rușinează pentru că gândește urât, iar sufletul său nu a fost pătruns de cuvintele profetice: “iubiți-vă, fii mei, iubirea e mai tare ca moartea”, moment crucial când ilustrul poet Corneliu Vadim Tudor recunoaște în fața demiurgului:/„Doamne, mi-e așa rușine/Pentru că gânesc urât./Ești atât de bun cu mine/Și nu mă lași doborât.I
Se roagă cu pioșenie și venerație ca Dumnezeu să-l facă bun, iar el, fiu iubitor și credincios, îi cade la picuiare închinându-i viața toată.
În cele trei strofe ale acestui cântec, sfânt, de preamărire a Domnului Iisus Hristos am descoperit încă odată pe adevăratul Om de înaltă omenie, creștinul Corneliu Vadim Tudor, iubitor de religie, datini, obiceiuri, plai și neam, un îndrumător și învățător neobosit al tinerilor români care vor găsi în credință un ajutor în viață spre afirmarea și propășirea patriei.
Marin Voican-Ghioroiu
-->
Răspunsuri
„Nene Mărine„ te felicit pentru ceea ce faci pentru cultura și literatura română ! Nu știu cum să facem să intru și eu în posesia CĂRȚII DE ÎNVĂȚĂTURĂ.
Cu alese sentimente de prețuire, Nelu Părăianu, Roșiile, Vâlcea