Pe zări ce-mbracă cerul
cu-ngălbenite clipe,
Îmi plânge depărtarea
nedezlegând misterul.
Îmi picură amarul
ce stă ascuns în nori,
Lăsând fișii de viață
Să-mi umple azi paharul.
E jocul care fură
adâncuri mișcătoare,
Din viața ce-i tumultul
în neagr-afundătură.
Ca ne’nțelesul vorbei
coboară spre abis,
În zvârcolirea vremii
închisă-ntr-un știubei.
Izbește-n stânci rebele
pe drumul spre apus,
Când las a mea ripostă
pe-al nopții pod de stele,
Pe zid de simțăminte
ajunse-n apogeu,
În stihuri de iubire
de-a pururi… definite.
-->
Răspunsuri
multumesc Dida...uneori corectam de 10 ori si daca e sa nu vezi....nu vezi...
"las a mea ripostă pe-al nopții pod de stele"...frumos Maria! Felicitari!
Corecteaza "cu-ngălgenite clipe," - ngalbenite....graba sau neatentie...se mai intampla.
