În campionatul sufletelor tari,
Pe stânca ce cade-n noapte greoi,
Dansul florii de colț speră vioi
Pe cearcănele-nserării s-apari.
La poalele muntelui, trei arțari
Rup întunericul privind spre noi,
Doar floarea așteaptă-ntr-o zi de joi
Pe cearcănele-nserării s-apari.
Când sentimentul vrei să îl repari
Nici floarea de colț și nici muntele
Nu-ți pot scoate pașii din atele,
Pe cearcănele-nserării s-apari.
Și ne-om iubi mereu ca doi avari,
În campionatul sufletelor tari.
-->
Răspunsuri
Bun... încep cam de la jumătate cu comentariile şi aprecierile mele, căci aşa s-a nimerit în înregistrarea participărilor. Menţionez că orice modificare ulterioară înregistrării în textul postat nu are nici o valoare, postările toate fiind copiate într-un fişier separat (vor putea fi luate în considerare doar la editarea culegerii, dar pentru aceasta autorul trebuie să mă atenţioneze).
Şi trecem acum la apreciere: tehnic - corect, e ronset. La al treilea catren însă versul 1 şi 4 nu-mi dau mie o propoziţie cu sens...
Nota mea:
(7)
Sugestia dumneavoastră, domnule Muntean, este corectă. Vă mulțumesc.
Frumos ronset.
Vă mulțumesc pentru promovare, doamnă Gabriela.
Aceeași notă de umor pe care o descopăr în toate scrierile dvs. Felicitări!
Vă mulțumesc pentru promovare, doamnă Liliana Mihaela Zaharia.