Se strâng tristețile în nor
și-ngreunează geana zării ,
torcând suspinele fuior
în vântul aspru-al înserării.
Iar cerul geme-înlăcrămat,
pe geana neagră a pădurii.
Plângând iubiri de-altadat',
al căror loc e dat azi urii.
Izvoarele oftează dor
în fiecare susurare,
doinind în unda ce ușor
se-neacă-n marea de uitare.
În umbra Lunii învelit,
pe-un colț de stea un suflet plânge,
iubirea care l-a vrăjit
iar azi cu ură îl străpunge.
de Gabriela Mimi Boroianu
categorii forum
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Acest răspuns a fost șters.
activităţi recente
-->
Răspunsuri
poezie, selectat 13-14-15
Sensibil si frumos!
În umbra Lunii învelit,
pe-un colț de stea un suflet plânge,
iubirea care l-a vrăjit
iar azi cu ură îl străpunge.
Versuri deosebite!
Frumoase versuri!