Ninge, Ninge
Ninge, ninge, noapte mi se lasă,
Fulgii şi-au pornit în dans colind,
Dus eu nu mă las acum de-acasă,
Cum te-aş asculta sporovăind...
În sobă focul arde –ncet, mocnit,
E noapte de-nceput de lume,
Iar norocul meu pare tăinuit
În tolba doldora de rime
Şi-n lumina ce-şi sporeşte-azur
Din adâncul ochilor căprui,
Vino-n sărutări să te înconjur
Şi de-aproape să-ţi număr pistrui...
Când e noapte şi ninge întruna
Uşurel pe braţu-mi să adormi,
Şi în dulce leagăn să fim una
Cu-ntreg universu-n dulce somn...
Răspunsuri
Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi, iar iubirea plutește în aer, chiar de pare imposibilă