Nicoleta Mija - Nostalgiile toamnei (amintiri)
Mă descalț și ating nisipul rece. Soarele apune undeva, departe, cerul este când roz, când mov, când albastru. Marea veselă aleargă în a mea poveste, simt pentru prima dată mirosul toamnei printre valuri. Stau pe șezlong și mă învelesc cu o pătură pufoasă. Prea repede a plecat vara, a venit septembrie. Dimineața este mai cald, seara nu mai pot să mă plimb printre valuri. Mă apropii de mal, apa nu este prea rece... E liniște, doar pescărușii țipă, ating cu grație cerul acolo unde soarele apune. Fac câțiva pași, admir acest minunat apus, soarele coboară printre valurile mării. Altele alergă în larg și dăruiesc mirosul toamnei. Simt briza sărată, vântul adie, pe înserat îmi îndrept pașii pe țărmul mării lângă o stâncă mică. Soarele se retrage spre asfințit, puțin obosit de toamna care a venit. Se aude clipocitul valurilor și mai rar strigătul unui pescăruși speriat, întârziat pe aceste meleaguri. Mă las în voia visării, simt parfumul inconfundabil al mării, briza îmi mângâie chipul. Încerc să mă obișnuiesc cu dansul tainic al toamnei printre valurile care se contopesc cu țărmul.
Visez cu ochii deschiși, aș vrea să învăț acest tainic dans a valurilor, să păstrez pe piele atingerea brizei. Îmi amintesc de clipele frumoase, de valurile învolburate care se apropie dezlănțuite și se împrăștie în stropi mărunți la picioarele mele. Razele stinghere se ascund în noapte, valurile dantelate aleargă pe țărm. Zarea se acoperă cu aripi albe, când simt atingerea mângâietoare a amintirilor. Am renunțat la rochiile vaporoase, mă acopăr cu o pătură moale pe șezlong. Se aud câteva note muzicale, ascult atentă. Câțiva întârziați pe malul mării pregătesc instrumentele pentru un mic concert.
O ce minune! Scoici de toate felurile, multe forme, multe culori. A venit pe plajă plină de alge, alt anotimp, o toamnă. Un băiat mângâie chitara într-un cântec, o fată cântă atât de frumos. Privesc valurile, marea liniștită, simt răsfățul blând al toamnei în fiecare cântec. De mulți ani revin toamna la malul mării, când plaja este pustie și simt sub tălpi multe scoici. Este o zi de septembrie cu mult soare, cu apa mai rece care m-a surprins cu valurile mici, cu apa limpede de un albastru frumos.
Stau pe șezlong și ascult muzica serii, țărmul fuge departe de nisipul rece. Vocea frumoasă a fetei sparge liniștea într-un ritm muzical cunoscut. Pe plaja liniștită, departe de căldura toridă a verii simt atingerea toamnei. Apa mării capătă nuanțe de turcoaz, plaja este pustie, fără șezlonguri și umbreluțe. Soarele se grăbește să plece, răcoarea serii mă gonește în casă. În depărtare o nuanță roșiatică pe cer...,dispare repede, se aude doar țipătul unui pescăruși. În noapte se simte puternicul aer sărat și frigul care încet mă cuprinde.
Cineva a spus astăzi ceva care mi-a atras atenția. De fapt și eu gândesc la fel. La sfârșit de august nostalgia mi se strecoară în suflet întotdeauna. Când primii picuri ai lui septembrie cad mi se face dor de diminețile în care pescărușii și valurile mă trezeau. Este suficient să ascult un cântec drag mie și gândul mă poartă printre valurile unduitoare. De fapt marea și acum în septembrie scrie despre o poveste creată de suflet la malul mării. Când somnul vine încet mă las dusă de vis printre valurile mării. Tunetul talazurilor se aude în depărtare, marea dezlănțuită lovește țărmul.
O altă zi frumoasă de toamnă, altă poveste... Zăbăvesc pe mal, privesc acest spectacol minunat, un pescăruși rătăcit ca mine se gândește la vară, la nisipul fierbinte. Este o dimineață de toamnă, ascult foșnetul valurilor, atinsă de briza răcoroasă. Savurez un ceai și mă pregătesc de altă zi însorită la malul mării. Toamna însetată de liniște ne gonește pe toți. A colorat cerul, a colorat marea, a colorat nisipul, m-a colorat altfel și pe mine. De fapt îmi place toamna cu cer senin, când se joacă printre valuri. Și atunci când norii sunt mai gri, stau în casă și mănânc un strugure negru.
Simt mâna caldă a toamnei plină de culoare atunci când vântul aleargă printre valuri. A ieșit și soarele, o zi frumosă, a început să plouă cu frunze printre valuri. Este un sfârșit de săptămână cald, mai mulți turiști apar pe plajă. Vântul bate mai tare, Este bine aici la malul mării în primele zile de toamnă. Plaja este acoperită de scoici, adun câteva pentru colecția mea. Cad frunze una câte una, vântul împrăștie briza mării. Peisajul s-a schimbat, la ora prânzului soarele ne încălzește bine. Toamna își scutură rugina pe frunze și printre valuri la umbra asfințitului.
Amurgul acoperă cu paleta plină de culori țărmul mării. Zâmbesc melancolic, îmi aduc aminte de altă toamnă. Pluă încet, este mai frig.... M-am așezat la marginea ferestrei și am privit marea. Era departe, așa cum este multe luni. Gândurile alegau pe nisipul fierbinte într-un vis atât de frumos. Am respirat adânc aerul lui septembrie printre culorile calde ale toamnei. Când apune soarele pictez cu apă de mare într-o zi frumoasă de septembrie.Se aude aceași frumosă muzică, aceeași voce cunoscură. Folk și multă bucurie pe o mică terasă și câteva căni pline cu must.
Sunt frumoase nopțile petrecute la malul mării printre acordurile chitării. Plouă încet, ascult muzica valurilor într-o seară răcoroasă. O pagină atinsă de vânt aleargă acum pe plajă. Am ascuns pe ea un gând pentru marea învolburată. Când vântul suflă dinspre mare rătăcesc cu privirea departe în zare printre emoțiile toamnei. Cerul se luminează, îmi plac în orele dimineții să alerg. Plajele sunt pustii, parcă sunt adormite, doar valurile mai mângâie nisipul. Câțiva pescari își cară fericiți plasele pline cu pești. Departe de zbuciumul verii câțiva nostalgici pășesc tăcuți pe malul mării.
Marea povestește frumos despre verile trecute, despre plajele însorite.Când revin la malul mării îmi găsesc liniștea, parcă m-am născut lângă ea. Aștept cu nerăbdare să atreacă iarna geroasă pentru a mă reîntoarce pe plaja albă care mă așteaptă cu briza ei plăcută. Să strâng scoicile aduse de valuri, să ascult pescărușii care roiesc pe lângă țărm. În mijlocul unei după-amiezi de septembrie, pe o bancă de lemn, priveam marea, vântul se juca în părul meu. Pentru câteva secunde am ascultat vântul și valurile mării. Nu mă pot despărți de scoica primită, de agenda cu coperți groase plină de amintiri. Mai sunt câțiva plimbăreți care adună multe amintiri din această toamnă la malul mării. Câțiva surferi au tăiat crestele valurilor într-un dans numai de ei știut. Marea își arată valurile de turcoaz la începutul toamnei. Salvamarul a dus un steag roșu, valurile acoperă plaja. Adesea lenevim pe nisip... Acum privim răsăritul alături de cea mai bună înghețată. Multe seri le petrecem pe faleză când ascultăm muzica de pe margini.
E dimineață, tu bei o cafea... eu un ceai aromat. Razele soarelui îmi mângâie fața, câțiva pescăruși țipă tare. Deși toamna este prezentă pe plajă, cățiva turiști mai merg pe acolo. Alții se plimbă cu barca, alții se distrează toată noaptea. Ați văzut vreodată marea liniștită? Așa sunt eu când simt nisipul sub picioare, când valul aleargă și mă prinde în brațe, când pescărușii acoperă cerul. O rulotă și un vis la manalul mării. Amintiri care rămân ascunse acolo, printre scoci și valuri. O dimineață undeva pe plajă tolăniți pe șezlong, atinși de briza mării. Seara ne plimbăm pe faleză, admirăm un frumos apus de soare. Ne odihnim după o zi pe malul mării pe o bancă,sub o umbrelă de papură. În fiecare an scriu o poveste cu miros de briză marină. Soarele blând al toamnei, marea și-a schimbat culoarea și fiecare adierea a vântului îmi amintește de vară.
Sună telefonul, deschid ochii...
– Ce faci? Am sunat și ieri!
– Am venit târziu în cameră și am adormit foarte repede.
– Am găsit o excursie frumoasă la sfârșitul lui octombrie, într-un weekend. Vezi și tu că soarele nu mai este așa de darnic cu noi. Mergem undeva la minte, la cabana Iza.
– Este minunat, am mai fost...Vreau să revăd aceste locuri și Manastirea Barsana.Fiecare loc lasă în suflet multe amintiri. Am mai fost pe aceste locuri minunate cu mulți ani în urmă. În octombrie pădurea se încarcă de roșu, galben și arămiu. Aici natura este foarte darnică și m-au surprins mereu culorile aprinse ale toamnei.
Am umblat toată vara printre valurile mării, am ascultat cântecele ei pline de soare. Acum când o pătură moale mă acoperă pe șezlong, când sezonul estival s-a terminat plec printre frunzelor arămii ale muntelui. Nu stau mult, câteva zile... Pregătesc bocancii, arunc rucsacul pe umăr și plec să descopăr alte locuri, alți oameni. Toamna este frumosă pe malul mării, toamna este frumoasă la munte. Când se lasă noaptea este mai răcoare, o jachetă, pelerina de ploaie, câteva zile pe munte.
-->
Răspunsuri
Felicitări și din partea mea; Nicoleta 1
Mulțumesc!
17 paragrafe, 104 linii (rânduri)
Nicoleta Mija - Nostalgiile toamnei (amintiri) 2