Nu –ţi face vină că fiind prea june
Iubiri ai cheltuit fără măsură,
Zâmbind tăcut la clevetiri şi ură
Erai un rege exilat în lume.
Nu-ţi face imputări de conştiinţă,
Istorii ce ai scris rămân secrete.
Femeile au vrut să se repete
Povestea unui Casanova, umilinţă
Să ai doar dacă din minciună
Un suflet şi-a dat foc, a lui cenuşă
În nopţile ce nu mai au nici lună
Îţi trece fantomatic pe sub uşă.
Şi vei simţi, te strânge iar în braţe
Aceea ce te-a vrut până la moarte.
-->
Răspunsuri
Citit cu drag acest poem . Felicitări!