Un zbucium sunt sub cerul albastru...
Spune-mi soare! Sunt umbre între noi?
Spune-mi mare! Vin valuri în convoi?
De ce să accept acest dezastru?
Șoptește-mi iubite, că după ploi,
După temeri și mult, mult balastru
Va răsări și al nostru astru
Și vom renaște, într-o zi de joi.
Cu sentimente într-o cunună,
Păși-vom hotărâți, cu pași grăbiți
Prin vânt, nesiguranță, furtună,
Căci dragostea, blând, din nou, răsună
Ca hrană pentru doi îndrăgostiți.
Prezentă-i noaptea, bătrâna lună.
Răspunsuri
Prin vânt, nesiguranță, și furtună
Pășim mereu îmbrățișați -
Cu dragoste într-o cunună
Fiind de lună admirați...
Dorina !
TREI STELUȚE...
O furtună sentimentală (replică)
Nu ești doar o paiață ruginită
Și încurcată în jurăminte seci.
Te-aș ține de-aș putea închis într-un beci!
Crezi că accept, din nou, să fiu rănită?
Mă minți că mă iubești, dar ești un „ghiveci”.
Gata! S-a terminat! Nu-s... țăcănită!
Ce căutai lângă o rumenită?
Susții, nevinovat, că-i spuneai un scheci?
Este cu piciorușe a-ta minciună,
Da-i împotmolită în nepăsare.
Ce-ar fi să ne vedem o dată-n lună?
Susții că-s nervoasă, că nu-i a bună?
Dar tu? Condimentat mereu cu sare
Uiți că relația noastră-i... furtună?!
Un gând polemic (replică)
Și sentimentul s-a răcit,
Și noaptea e fără lună,
Și eu plâng ca o nebună.
De dorul tău m-am calicit!
Sufletu-ți plin de minciună,
Din dulce a devenit pocit,
Și s-a-nnegrit, și s-a chircit.
La alta îi cânți în strună?
Nu te mai vreau! Ești un nimic!
Dacă-am crezut în noi atunci,
Nu am văzut cât ești de „mic”.
Și sentimentul inamic
Se-ascunde-n noapte printre lunci
Clădind un alt gând polemic.
Pe același drum (replică)
În noaptea asta blândă, misterioasă,
Când luna ne privește, puțin stingheră,
Aș vrea să fugi cu mine în altă eră
Și ca într-o joacă să-mi devi mireasă.
Și de-om fugi din viața asta austeră,
Aș vrea să te-ncurci în zâmbete, haioasă.
Ce dacă tot ne urmărește o... coasă?
Fii fermă! Curaju-ți stă pe etajeră.
Nu ne-om hrăni iubirea doar cu bezele,
Căci sentimentul cere mult mai mult acum.
Să ne îmbrățișăm precum mimozele?
Mai bine am rupe toate brizbrizele,
Apoi să plecăm amândoi pe-același drum,
Unde iubirea nu-și va-ncurca ițele.
Amatori sentimentali (replică)
Nu-mi spune soare, că în zori, îmbrățișezi
Doar marea și cerul ce-i plictisit de nori.
Trimite-mi trei raze, nu vreau să mă ignori!
Nu-mi spune clipă când vrei să te furișezi!
Acceptă-mă soartă, fără să mă măsori
Și alungă nepăsarea când retușezi
Curajul pe care aș vrea să-l rebranșezi
Clipelor unde suntem simpli amatori.
Hrănim sentimente cu pronumele noi?
Sau mână-n mână pășim veseli prin viață?
Speranța va naște o fericire-n doi
Unde iubirea va alunga vânt și ploi.
Liniștiți, în fiecare dimineață,
Ne vom hrăni, unul cu altul, poate... goi.
Marină
Adun amintiri în cuvinte,
Fericită stau iar la soare,
Marea să-mi dea alinare,
Calc pe nisipul fierbinte.
Îmi place,soarele răsare,
Poate am ştiut dinainte,
Ce marea mereu promite,
Să-mi coloreze chipul tare.
Privirea vorbeşte pe şoptite,
Ştiu acum ce marea ne spune,
Nu mă trezi din vis iubite.
Pe cerul senin soarele apune,
Nisipul este tot mai fierbinte,
Un val aleargă după mine.
Apreciez cadoul tău creativ, dragă Nicoleta, însă mi-ar fi plăcut mai mult să postezi poezia-n concurs. Astfel ar fi citit-o și cei care, din diverse motive, nu mai accesează această... „hrană sentimentală”. Cu pupici din Timișoara îți trimit și-o doză de curaj.
Am fost plecată la Costinești, nu am avut calculator. Mă pregătesc să plec la munte.
Vacanță plăcută în continuare, dragă Nicoleta.