Te caut printre stânci, nisip și valuri,
În amintirea unei veri trecute,
Și ce găsesc? Doar suflete pierdute
Sau risipite-n mii și mii de feluri.
Am petrecut, cred, săptămâni plăcute
Când sentimente renăscând din voaluri
Au definit iubirea din... tuneluri.
Dar zâmbetele-ți erau prefăcute?
Eu te iubesc și azi, ca ieri, și mâine,
Chiar scriu într-o erată că te aștept
La malul mării, pe-un șezlong umbrit.
Doresc să gust iubirea ta pe pâine!
Emoții, bucurii să strâng la-al meu piept,
Dar până atunci ard precum un chibrit.
Răspunsuri
Călători printre veri trecute,
Amintiri printre valuri pierdute.
Că mă iubești și azi... e bine
La pieptul tău vreau să mă strângi -
Iubirea mea s-o guști pe pâine
Dar de te saturi, să nu plângi...
Dorinel...
TREI STELUȚE...
.
Încă o vară? (replică)
Să te iubesc doar pentru-o vară?
Și toamna ce-ar avea, tușește?
Nu te ascunde mișelește
De mine-ntr-o umbrită scară!
Iubirea, cred eu, doar unește
Și îmblânzește poate-o... fiară
Ce mi-a făcut viața amară!
De ce să te mai țin în clește?
Îmi spui că delirez, că-s dusă?
Privește-te tu în oglindă!
Relația noastră-i apusă,
De compromisuri nu-s dispusă
Și nici nu mai sunt suferindă!
Încă o vară? E... exclusă.
Cuvânt cioplit (replică)
Vine septembrie peste noi
Vara asta va apune blând,
Trenuri se vor retrage bifând
Călătorii în soare sau ploi.
Vacanța va pune punctul când
Clopoțelul, ca și un bărzoi,
Ne va aștepta în haine noi
Și vom uita de mare-n curând.
Natura, cu verdele-i pălit,
Se-ndreaptă spre o resemnare
În care veselia-a... pălit.
Să cred în letarghie falit?
Să zburd cu toamna-n buzunare?
Poate, de-aș fi un... cuvânt cioplit.
Îndemn sentimental (replică umoristică)
Să arzi ca un chibrit? Câtă prostie!
Reorientează-te-n „balta cu pește”...
La cum arăți, oricine se-alipește
Și poate punem de o sindrofie
Nu doar de-o vară. Îl vezi cum clipește?
L-ai prins! Croiește-ți drum spre-o cununie.
Îmi spui că nu? Îți place-n burlăcie?
Azi, mâine bătrânețea te ciupește!
Și-o să rămâi cu amintirea verii
Când tu c-un el v-ați încurcat în valuri,
Din zori și până la lăsatul serii.
Deci nu-mpărți iubirea ca oierii
Și nu ofta punându-ți vreo trei șaluri.
Iubește, din iarnă pân’ se coc merii.
Vă mulțumesc pentru apreciere: domnule Mihai Ștefan Arsene, dragă Vladimir Nichita și doamnă Daniela Vîlceanu.
P.S. Pupici tuturor și „o iubire de-o vară” fierbinte.
Liberi ca valul mării
De mână facem o mică plimbare,
Sufletul fericit este acum tăcut.
Cântecul mării l-am recunoscut,
Mâine noi vom sta mult la soare.
Încă o zi repede a mai trecut,
Am lăsat timpul să zboare,
Într-o noapte senină îmbietoare,
Simt miros sărat, atât de plăcut.
Liberi ca valul alergăm în mare,
Te scufunzi în ochii mei neîncetat,
Albul talazului ne bucură tare.
Enigmatica mare mult ne-a cântat,
Mă mângâi cu a ta tandră privire,
Pe nisipul cald noi adesea am visat.
N-am înțeles intenția ta, dragă Nicoleta, de-a posta propriile creații la comentarii. Chiar și așa îți mulțumesc pentru frumoasele versuri.
păi am lansat şi concurs de replici... Dna Mija a optat pentru replici...
La concursul de replici condiţiile sunt mai uşoare (cele referitoare la rimă, căci nu sunt impuneri)