Briza nopții
spulberă umbrele
spre margine de lume
unde ochii zorilor se deschid
ca un nufăr,
iar însângeratele culori
iau aspect de robă
a pământului
sub piatra timpului
orbecăie bobul de rouă,
modelând din lutul reavăn
drum spre altundeva
în golul uitării
Șiroiesc dorințe ascunse
în întunericul cugetului,
părăsesc trupul în drumul visării,
armonizând lacrima dorului
cu trecerea neiertătoare
a anilor
deși lumea încă e vie,
iar cerul își dezgolește chipul,
gânduri firești
se ascund în tăceri nerostite,
rostogolindu-se prin jarul fanteziei
nuanțând o stare de fapt.
-->
Răspunsuri