Obsesia curului la români
Dacă le memorezi pe toate astea, nu îţi mai trebuie creier ca să faci faţă într-o dispută verbală.
Cred că românii au cea mai elaborată utilizare a curului în comunicarea verbală. Poţi comunica aproape orice, folosind doar curul.
Un inventar exhaustiv (sau aproape):
a sta pe cur - a ezita
a te mânca în cur - a provoca
a da din cur - a atrage atenţia
a da cu curul - a face sex
a te durea în cur - a fi nepăsător
a te trage pe cur - a te eschiva
a sări de cur - a te enerva
a pupa în cur - a linguşi
a muşca de cur - a agresa, a bârfi
a sta cu mâna-n cur - a sta degeaba
a veni cu mâna-n cur - a veni fără cadou
a-ţi băga un deget în cur - a te complica
a sta cu capul băgat în cur - a te ascunde, a nu te implica
a strânge din cur - a fi speriat, îngrijorat
a-ţi mânca de sub cur - a fi zgârcit
a fi cu curul în sus - a fi supărat
a fi cu morcovul în cur - a fi stresat, a te simți ameninţat
faţă de cur - arogant
îţi rup curul - te aranjez, te bat
fără cur în pantaloni - foarte slab
mişcă-ţi curul! - tai-o! dispari!
a căuta şi-n cur - a căuta peste tot
a-ţi pune curul la bătaie - a te expune unui pericol
a merge ca un cur - a merge prost
(cu varianta „substantivul” curului - ex.politicienii curului - de slabă calitate, prost)
Şi ar mai fi, desigur, expresiile:
gura bate curul
cur obraznic
cald ca un cur de cloşcă
Cu un asemenea bagaj obsesiv, nu mă mai mir că ne interesează atât de mult ce face vecinul cu curul lui.
Sinonimelele curului
Idioții de azi îi spun, disprețuitor, „evreul care ne învăța limba română“. Imbecilii l-au poreclit, postum, Academicianul Cur. Lui Alexandru Graur i s-a tras această poreclă fiindcă, întrebat fiind cum e de preferat să numim pe românește proeminența noastră dorsală de sub centură: fund, popou, dindărăt sau cur, lingvistul a ales cuvîntul popular, explicînd că fund are sacul, în timp ce omul are cur.
Pentru idioți, Alexandru Graur n-a fost singurul lingvist evreu care ne-a învățat limba română. Lazăr Şăineanu a lăsat un neprețuit dicționar de tip tezaur al limbii române. Alt evreu, învățatul Moses Gaster, s-a ocupat de istoria limbii române și de folclorul autohton, înainte de a fi fost expulzat din românia și de a face o impunătoare carieră ca lingvist în regatul Marii Britanii. Alexandru Graur, cu doctorat la Sorbona, om de mare bunsimț și lingvist care a făcut școală în românia, pe mulți i-a convins să renunțe la pleonasmul popular „avansați înainte“, dar nu i-a putut convinge pe politrucii lui Ceaușescu și pe Ceașcă însuși să se despartă de „aducerea aportului“, care e și azi un semn al autorității politice. Cînd academicianul a decretat-o pe aia cu curul, a vuit Bucureștiul. Asta se întîmpla în plină campanie politică de eufemizare a limbii române. Atunci însă nu i-a zis nimeni lui Graur – Cur, ci curului – Graur, ca un omagiu pentru curajul lingvistic al academicianului.
Răspunsuri
Feliitari, domnule Muntean!
Se foloseşte cu precădere în Oltenia.
Foarte tare lista, nu m-aş fi gândit la atâtea posibilităţi!