Odă femeii

[Gabriela Mimi Boroianu]

1.Copilă 
Ce alergi la fântână , 
Cu poala plină de țărână , 
Cu cercei de cireși , 
Cu salbe , 
De nalbe , 
Și alte flori dalbe , 
În tărâm de povești , 
Ce repede crești , 
Ca un lujer de floare , 
Ce se înalță spre soare , 
Tu floare vrăjită , 
Vrei să fii a mea iubită ? 
2.Iubito... 
Te-am adus în crâng , 
Acolo unde florile pe ramuri plâng , 
Să privești zarea , 
La fel de albastră că marea , 
Părul să-ți admir , 
Pe mâini să-l răsfir , 
Galben ca grâul , 
Și revărsat ca răul , 
Să-ți împletesc coroniță , 
Din flori de lămâiță , 
Păsările să te recunoască , 
Și să te îndrăgească , 
Peste toate fii crăiasă , 
Sufletului meu mireasă ! 
3.Mireaso... 
Te duc apoi, 
Fără să privești înapoi, 
Pe culmea dealului , 
Să asculți bătaia timpului , 
La mijlocul nopții , 
Pe întinsul bolții , 
La porțile sorții , 
Să-ți iei Luna călătoare , 
Domnișoară de onoare , 
Nunii mari Luceferi vii , 
Stelele îți vor fii nuntașii , 
Și în mijlocul alaiului , 
Pe pătura câmpului , 
Cu a dragostei scânteie , 
Să te fac a mea femeie .. 
4. Femeie .. 
Te duc acasă acum , 
Cu capul pe pernă te pun , 
Și când zorile se nasc , 
În cearcefuri de damasc , 
Te scot în mijlocul curții , 
Ca să îți cunoști supuși , 
Vaca cu ugerul plin , 
Struguri ce se fac vin , 
Oile și caprele , 
Grădina cu zarzavaturile , 
Florile ce cresc în tindă , 
Fructele ce-n pom anină , 
Chiar pe apa din fântână , 
Peste toate tu stăpână , 
Îți dăruiesc supus ție , 
Această împărăție , 
Și te fac mie soție ! 
5.Soție .. 
Cu mâna caldă îți frământ pântecul , 
Unde se naște în leagăn cântecul , 
Și sânul ,unde laptele curge , 
Când pruncul din tine plânge , 
Iar când s-o împlini sorocul , 
Ce ne-o aduce norocul .. 
Din stăpână mare doamnă , 
Să te fac acuma, mamă ! 
6 .Mămico .. 
Cu poala plină de plăcinti , 
Pentru copiii tăi cuminți , 
Ce-i ajuți să crească mari , 
Și la trup să fie tari , 
Tu le rânduiești pe toate , 
La o cumpănă de noapte , 
De noroc să aibă parte , 
Să nu plece așa departe , 
Să-ți facă o bucurie , 
Că ce-o fii , e bun să fie , 
Un nepot , o nepoțică , 
Să te fac de-acum bunică ! 
7. Bunico...
Ce crești la nepoți , 
Ajutându-i pe toți , 
Cu pleata căruntă , 
Și la trup plăpândă , 
Te urci pe coama dealului sus .. 
La fel că soarele în apus , 
Și privind cu ochiul trist, 
Piatră de ametist , 
Le saluți pe toate , 
Călătorind spre moarte .. 
de Gabriela Mimi Boroianu

[Ioan Muntean]

poezie, selectat 13-14-15

[olga vaduva]

Tu le rânduiești pe toate , 
La o cumpănă de noapte , 
De noroc să aibă parte , 
Să nu plece așa departe , 
Să-ți facă o bucurie , 
Că ce-o fii , e bun să fie , 
Un nepot , o nepoțică , 
Să te fac de-acum bunică ! Superbe versuri...felicitari !!!O seara binecuvantata!

[Gabriela Mimi Boroianu]

Ah! Sunt minunate .. Multumesc din suflet pentru apreciere si pentru aceste minunate flori !

[Agafia Dragan]

Frumoasa oda aceasta...copila, iubita, mireasa, sotie, femeie, mama , bunica.. fiecare etapa are frumusetea ei, daca vrei poti sa gasesti bucurie. Frumoase versuri!

[Gabriela Mimi Boroianu]

Multumesc mult de apreciere!

[Lenuş Lungu]

Frumos!

[Gabriela Mimi Boroianu]

Multumesc mult !