Pe chipul tău e-o lume de mister,
Un anotimp îţi tremură sub gene;
Când mă cuprinzi cu braţele, alene,
Resimt că din sinapse, ierni îmi pier.
Te port în piept precum un giuvaier
Sau ca pe-un vis cu iz de sânziene,
Se nasc în mine-aprinse veri perene;
Resimt că din sinapse, ierni îmi pier.
Plutesc frenetic – un corăbier
Ce şi-a găsit în tine, azi, o mare,
Şi smulge perle de trăiri din sare;
Resimt că din sinapse, ierni îmi pier.
Ne-aşteaptă luna la debarcader;
Pe chipul tău e-o lume de mister...
-->
Răspunsuri
Vă mulţumesc din suflet, dragi prieteni (Aurelia, Liliana Zaharia, domnule Muntean, Nicoleta Mija, Mimi, doamna Dorina), pentru lectură, cuvintele frumoase, versurile citate/compuse, notele acordate! Mă bucur dacă ronsetul meu v-a făcut plăcere, pentru mine a fost o plăcere să-l scriu, asta ştiu sigur şi mă bucur că acest concurs mi-a dat această şansă!
Vă îmbrăţişez cu drag pe toţi!
PS: Şi eu aş fi curioasă cum ar suna pe muzică versurile mele (domnule Muntean), dar deocamdată nu s-a găsit nimeni să o facă, din păcate!
Poate în viitor...
Revin cu nota
Constant pe sistemul de rime de rang 3, din nou un pastel, din nou un ronset muzical (sunt curios dacă cineva chiar v-a pune aceste versuri pe muzică...) Nota mea:
(9)
Priceput corăbier a scris aceste versuri.
Felicitări, Camelia! Le meriți din plin!
Precizie
, artă
, frenezie
La debarcaderul
din poezie.
Nota:
Ne-aşteaptă luna la debarcader;
Pe chipul tău e-o lume de mister...
Felicitări! S-ar părea că mai avem puțin până se va dezlega misterul... provocării acceptate
Sper că am postat corect cele 3 ronseturi, dacă nu, mea culpa, sunt pe fugă!
În week-end nu voi fi aici, dar mi-a făcut plăcere să mă "joc" puţin, aşa că am acceptat provocarea şi felicit pe cine a fost cu ideea! 