Stelele pe cer luminează noaptea,

Departe de arsele și tristele maluri,

Alergam printre învolburate valuri,

Prin orizontori necuprinse, o stea.

 

În tot ce este, în tot ce-a fost o dată,

În amintire, o mângâiere se ascunde,

Când pe cerul nopții o stea se aprinde,

A rămas numai o floare albă, uscată.

 

În amintirea clipelor noastre însorite,

Câțiva pescăruși în zborul lor lin,

Au simțit al sufletului trist suspin,

Când stelele pe cer sunt înflorite.

 

Pe țărmul visului nostru atât de liber,

Sunt hoinarul care visează singuratic,

Mă atinge iar ușor un vânt sălbatic,

Lacrimile printre valurile înspumate pier.

 

E tot mai departe glasul depărtării,

Pe țărmul inimii îmbrățișați să mergem,

Toate tristețile din suflet să le ștrergem,

Urmăriți de un vis frumos, visul iubirii.

3.05.2020

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Răspunsuri

Acest răspuns a fost șters.

categorii forum

Topics by Tags

Monthly Archives

activităţi recente

postarea de blog a lui Ioan Muntean a fost prezentată
1 oră în urmă
Ioan Muntean a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean Lacrimă şi Lumină - epilog
1 oră în urmă
postarea de blog a lui Ioan Muntean a fost prezentată
1 oră în urmă
Ioan Muntean a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean lacrimă şi lumină [epilog] (cybersonet CCCVII)
1 oră în urmă
Lacrimă şi Lumină – epilog prin Cronopedia
Acum 6 ore
lacrimă şi lumină [epilog] (cybersonet CCCVII) prin Cronopedia
Acum 6 ore
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 7 ore
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 7 ore
Mai Mult…
-->