Stelele pe cer luminează noaptea,
Departe de arsele și tristele maluri,
Alergam printre învolburate valuri,
Prin orizontori necuprinse, o stea.
În tot ce este, în tot ce-a fost o dată,
În amintire, o mângâiere se ascunde,
Când pe cerul nopții o stea se aprinde,
A rămas numai o floare albă, uscată.
În amintirea clipelor noastre însorite,
Câțiva pescăruși în zborul lor lin,
Au simțit al sufletului trist suspin,
Când stelele pe cer sunt înflorite.
Pe țărmul visului nostru atât de liber,
Sunt hoinarul care visează singuratic,
Mă atinge iar ușor un vânt sălbatic,
Lacrimile printre valurile înspumate pier.
E tot mai departe glasul depărtării,
Pe țărmul inimii îmbrățișați să mergem,
Toate tristețile din suflet să le ștrergem,
Urmăriți de un vis frumos, visul iubirii.
3.05.2020
-->
Răspunsuri