În mitologia irlandeză, banşeele sînt făpturi îndeosebi feminine care anunţă moartea oamenilor prin tînguiri sau bocete care îţi fac părul măciucă sau, altfel spus, induc o stare de jale aproape insuportabilă, de-ţi vine să-ţi iei lumea în cap, adică s-o iei la fugă cît te ţin picioarele în lumea largă, numai să nu mai auzi acele scîncete cumplite !
La momentul scrierii acestor rînduri, serialul Banşee a ajuns la episodul 6, deci e prea devreme pentru a şti ce intenţii are creatorul acestui film.Însă după cîte am văzut deja, pot desprinde unele idei sau intenţii ale celui sau celor care au creat şi finanţat acest serial.
Pe scurt, este vorba de un hoţ care, după ce a fost eliberat din puşcărie, a ajuns şerif într-un orăşel numit Banshee, dîndu-se drept şeriful aşteptat în acel oraş, care şerif fusese împuşcat de nişte oameni răi în chiar seara cînd cele două personaje au ajuns în acel loc.Filmul este bine garnisit cu două elemente care alternează mereu : violenţa şi sexul.Mai mult violenţă decît sex, prea multă violenţă faţă de sex şi ambele redate într-un mod foarte realist, atît de realist, încît poate fi categorisit drept un film dur, fără a fi totuşi horor.
Doar aceste elemente şi sînt suficiente pentru a mă face să cred că filmul acesta este o metaforă a lumii actuale de la sfîrşitul Epocii Întunericului...sau poate mai precis ar fi să pun că este o viziune a ceea ce conducătorii malefici din umbră ai acestei planete ar vrea ca noi oamenii SĂ CREDEM că este viaţa actuală, anume o pendulare tragică între violenţa sub toate formele ei – de la cele mai agresive forme, ba chiar atroce, care se manifestă prin intermediul confruntărilor fizice, la cele mai puţin periculose, cum ar fi violenţa de limbaj – şi sexualitatea lipsită de orice urmă de sentiment !
Doar fosta iubită a eroului principal PARE să aibă o căsnicie împlinită conform standardelor vestice, unde iubirea PARE să existe în acel cuplu, dar aş spune că nu e doar o întîmplare, o pură întîmplare că iubirea aceea se manifestă într-un plan secund, şi atunci redată vag prin unele scene erotice, deci o iubire SECUNDARĂ, în care lipsesc elementele definitorii ale oricărei iubiri autentice, anume tandreţea profundă, dăruirea şi transfigurarea reciprocă a celor doi iubiţi!
Totuşi, unele fleşuri arată că a existat şi o iubire autentică între eroul principal şi iubita lui, care în prezent este căsătorită cu altcineva ( despre care cuplu am pomenit în pasajul anterior) ; şi atunci, ÎN TRECUT, au existat şi celelalte elemente, cum ar fi tandreţea, dăruirea, sacrificiul ! Însă fiind doar fleşuri, desigur că elementele definitorii ale iubirii mai sus pomenite sînt doar sugerate, ca şi cum ele ar fi ceva ne-esenţial, peste care se poate trece repede şi cu mare uşurinţă, fiindcă, vorba ceea, altele sînt mai importante astăzi... adică exact violenţa şi sexul ultra-rapid redat în cel mult 20 de secunde de film ! Este probabil inutil să precizez ceea ce orice fiinţă sensibilă a observat deja, anume că cel mai adesea, în filmele vesticilor, îndeosebi cele americăneşti, iubirea este confundată cu pasionalitatea animalică, iar intensitatea ei este sugerată de mişcările bruşte cu care se dezbracă, urmate de mişcările la fel de bruşte şi sacadate ale trupurilor în pendularea lor mecanică unul spre celălalt ! Deci o caricatură jalnică a ceea ce este cu adevărat cel mai profund şi înălţător sentiment din întregul Univers şi care este însăşi difiniţia esenţială a dumnezeirii !
Dar cea mai importantă omisiune nu doar a acestui film, ci a 99% din filmele americane, ba chiar din întreaga emisferă vestică a lumii actuale, este absenţa raportării exact la ceea ce este ESENŢA ESENŢEI tuturor fiinţelor din Creaţia Macrocosmică, anume SCÎNTEIA DIVINĂ din noi înşine ca oameni şi mai ales la Divinitatea Creatoare prezentă peste tot în Creaţia Sa !
Simbolic şi simptomatic totodată cum în acest serial, Omul Rău, polul negativ al Creaţiei, merge la preotul comunităţii pentru a-l forţa printr-un şantaj ordinar şi cu ameninţări voalate, să plece din casa lui, implicit din LOCUL CARE-I FUSESE MENIT, pentru că acel om Rău avea anume afaceri de realizat pe acel loc.Ba mai este şi sarcastic, cu acel gen de miştocărie tipică tuturor puternicilor zilei şi tuturor lepădăturilor umane, spunîndu-i că dacă Dumnezeu l-ar fi ajutat, el – omul rău – n-ar fi ajuns la poarta lui...adică Divinul ar fi împiedicat alungarea pastorului din propria-i casă !
Şi aici văd o prezentare ostentativă atît de des repetată de puternicii zilei din statele comuniste, în care agenţii puterii au batjocorit mii sau milioane de fiinţe care manifestau fie şi cea mai palidă credinţă în Dumnezeu, dar subiectul acesta e mult prea vast ca să poată fi dezbătut în acest context.
În concluzie, Cineva ACOLO JOS, vrea să ne facă să credem că viaţa umană pendulează ireversibil DOAR între doi poli, violenţa şi sexualitatea deşănţată, iar la mijloc se află robotizarea cauzată de un serviciu mai mult sau mai puţin anost, alienant; la cei mai mulţi oameni fiind prost remunerat şi asta în cazul în care eşti suficient de merituos sau norocos să mai deţii un servici, pentru că extrem de mulţi oameni nu-l au nici pe acela !
Faptul că acest serial a obţinut deja un al doilea sezon doar după primele 3 episoade difuzate, în dauna unor seriale mult mai interesante, cum a fost Last resort, mie îmi arată clar că intenţiile producătorilor sînt aceleaşi din ultimile sute de ani, anume manipularea conştiinţei umane, impregnarea subconştientului colectiv cu idei reducţioniste, caricaturale, hîde, perverse, malefice!
Numai că nu doar eu, ci mulţi dintre noi speră ca umanitatea în asamblu să nu se mai lase prostită de astfel de tertipuri satanice, oricare ar fi forma lor, fie şi sub aparenţa cumva „inofensivă” a unui serial care chiar din titlu anunţă intenţiile sale lugubre !
Dar de ce pendula cu ciocănele ?
Pentru că majoritatea omenirii pendulează între plăcere şi durere, iar ciocănelele se află la ambele capete ! La violenţă, ciocanul trezitor este evident, pe cînd în sexualitatea fără sentimente, deşi mai puţin vizibil pentru mintea comună, ciocanul se manifestă odată cu pierderea energiei sexuale, care duce în timp la vlăguire şi alienare...multe vieţi la rînd, pînă cînd, de la atîtea ciocănele în cap, unii dintre noi încep să se trezească şi să caute alte modalităţi de a trăi !
-->
Răspunsuri