Picuri de gând

[Maria Calinescu]

de ochi trişti mă las privită

răspund
ochii în sclipiri

lacrima...

e vămuită
de tumult de amintiri
de intrebări fără sfârşit
plăsmuite-n univers
când cu soare
când umbrit

de ce noaptea este neagră
unde s-ascund stele-n zori
cum poverile ce-s grele
nu pot fi lăsate-n gară
când pornim pe noi cărări

de ce drumul n-are staţii
nu te poti opri de fel
să nu fii ajuns din urmă
spre-al sortirii
tale ţel

gustăm
din complotul sorţii
făr-a şti cine suntem
lacrima e girul nopţii
face parte din sistem

ochii vieţii au obloane
ridicate vezi lumini
când vor cade nemişcate
te înalţi în alte lumi

când citeşti dai câte-o filă
apoi, alta
tot la fel
şi cititul are reguli
stabilite tot de... El

[Ioan Muntean]

[Maria Calinescu]

multumesc mult...

[Muntean Ioan blog]

Frumoase versuri!

[Maria Calinescu]

multumesc Lenus...