POEZIA POLINEI GHEORGHE
Polina Gheorghe este redactor muzical la Radio Antena Satelor. Glasul ei vine în casa săteanului, popularizând căntecul popular românesc. Ea este și solistă de muzică populară, reprezentând prin cântecul său zonă folclorică din sudul judeţului Argeş şi nordul Teleormanului ,pe aria moromeţilor lui Marin Preda, o zonă puţin studiată de folclorişti. Este născută în comuna Râca , ,,satul meu dintre păduri”, cum o numeşte ea în cântec, o localitate veche ce dainuie din secolul al-XVI-lea, cu tradiţii ancestrale, unde s-au împletit horele cu cântecele, cu furcăriile, şezătorile şi datinele străbune. Satul este departe de oraşele ţării mai importante, fapt ce a făcut ca aceste tradiţii să dăinuiască până hăt-târziu pe aceste meleaguri. Găsim în sat atmosfera descrisă de Marin Preda în ,,Moromeţii”cu obiceiurile, tradiţiile şi limba lui coţcărească. De altfel până prin 1945 fetele şi flăcăii ieşeau la horă îmbrăcaţi în costume naţionale, jucau după fluier şi cântau seara la clăci şi furcării. Cele mai frumoase amintiri ale ei sunt legate de sat, de cântecele frumoase ale mamei, de baladele tatei si ale bunicii, de plimbatul prin pădure si adunatul macilor din lanurile de grâu, si poate de aceea a rămas puternic marcata de frumuseţea şi curăţenia vietii de la ţară.
Polina Gheorghe e și poetă. Cartea ei „Cu dor, de voi”, editura RBA Media, București-2013, este o mărturie sfâșietoare a dragostei pentru satul natal, pentru natură, pentru casa părintească : „Mi-e dor/De voi,/ De ulițele cu noroi / Și de tigaia /Cu untură,/ De oala mamei,Cu fiertură...” Pe poetă o cheamă satul prin glasul țărânii, o cheamă cerul prin apa fântânii. „Mă cheamă/Oborul de oi,/ cu dorul/copilului din noi.” Sau : „Pe ulița/ Din sat /Se tânguia.O casă/Și crengile/ De brad/Intraseră de milă/Pe fereasctră...”
Polina Gheorghe iubește lumina și dumnezeirea din oameni, cântă dragostea neîmplinită sau dialoghează cu Dumnezeu, își aduce amite de sărbătorile copilăriei când alături de mamă pleca la biserică, iubește viața, cântă trecerea timpului pe note de tristețe. Unele poezii ale ei sunt adevărate rugăciuni adresate divinității : „Doamne !/Te-am chemat,/ Prin rugi/De lacrimi/Și tu ai venit/Să-mi spui/ Cât de important/sunt eu/ Pentru tine.” În poezia „Nimic și cer” poeta se îndoiește în fața vieții : „Pământul meu,Ocean de vise/ Și de tristeți/Și de nimic.../De n-am credință/ Și iubire/Atunci degeaba/Am trăit.../De strâng averi,/E tot nimic/Și chiar de mor/Tot n-am trăit.” Cuvântul la ea are ceva magic :„Prin izvoare/ Nevăzute/ Curge lumea /De cuvinte/Și-n cântări,/fără de nume/ Susură/În piept la mine/ Taine.../dintr-o altă lume.../Ele au chip/De lumină/Și cu cântec /Mă alină...”
Unele poezii sunt închinate sfinților cum e poezia „Sfânta Parascheva” căreia îi mulțimește că a luat-o de mână când nu o cunoștea și a mângâiat-o cu o dragoste nepământeană.
Metaforele la ea curg firesc, viața e marea agitată, izvorul e bucurie, seninul cerului e fericire, personificările abundă, ploaia cântă, cerul cuvântă, clipele ard, satul se mută în ceruri, luna vorbește, doina cântă și-o mângâie, stelele râd la ea. Polina Gheorghe dialoghează permanent cu Dumnezu, cu Cerul, cu sfinții, cu pământul, cu luna, cu stelele...
Cartea ei este o petală cerească peste sufletele noastre.
Pro. ION IONESCU BUCOVU
-->
Răspunsuri
Felicitări autoarei! Felicitări dl Ionescu Bucovu