Mă uit prin geam la ploaia ce-mi aduse,
Când stropii se preling pe sticla ca de aer,
Imagini estompate de vremile apuse,
Cum incercam râzând să prindem norul caier ...
Când soare-l scoteam adus din furca vremii,
De râsetele noastre ce îl trezeau la viaţă,
Toţi trandafirii roșii coroane dădeau premii
Şi ne zâmbeau ferice, ca noi, de dimineaţă ...
Cu sufletu-n extaz de-al dragostei sublim,
Când florea de cireş a nins în alb pe noi,
Prin soarele de vară pe-al marii ţărm gonim,
La arămiu castan --- popă pentru-amndoi ...
O, câtă fericire-mi puneai pe chip atuncea !
Pe rochie-mi presărai petale de maci roşii ...
Eu nu ştiam c-acestea alcătui-vor crucea,
Cu-a spinilor coroană să-nţepe. Nemiloşii !
... şi ce mai spală ploaia atâta timp trecut!
Frumoasele-amintiri îmi curg gânduri prin minte ...
Noi fost-am undeva ... cândva ... demult ... demult ...
Cu tine trec prin geam şi mergem spre-nainte...
15 iulie 2015
Mara Emerraldi
Vizualizări: 7
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri