PRIN LACRIMI...
Prin lacrimi ne plătim o datorie,
din frunzele căzute,sau păcat,
răgaz de slobodă stihie,
un vis rămas cândva,nevătămat.
Prin lacrimi îmi plătesc o neuitare,
și-mi făuresc din amintiri un adăpost,
cu vise nebunești,spre înnoptare,
să sorb din ele și în zi de post.
Prin lacrimi,visul mi-l aduc aminte,
ca o cinstire-a clipei,dintr-un an,
și-o pun icoană sfântă și cuminte,
privirilor străine,pe un ram.
Prin lacrimi îmi străbat eternitatea,
în așteptări ca orizonturi să răsară,
o dragoste de păsări...puritatea,
s-o port în mine,vânt de primăvară.
Prin lacrimi,voluptoasă mi-e visarea,
sub inundarea tristei așteptări,
respir în gând retoric întrebarea,
de ce nu vii,de ce visez,visări ?
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri