A doua jumătate a lunii Martie 2017 s-a scurs aproape imperceptibil, iar luna Aprilie 2017 sper să aducă doar păcăleli pline de bunădispoziţie şi zâmbete inocente. Revenit pe meleagurile natale, după experienţa britanică, am încercat să mă regăsesc şi să mă reinventez dacă este posibil. Din păcate a trebuit să constat că sunt din nou cu economiile într-o zonă inacceptabilă şi nerezonabilă. Primăvara 2017 şi-a intrat în drepturi şi poate doar ea a reuşit să mă amăgească încă o dată, convingându-mă să reiau în timpul liber activităţile prin grădină , pe la floricele ( lăcrimioare, lalele, zambile,etc.) sau căpşuni şi pe la pomii fructiferi. Cireşii au înflorit deja îndemnându-mă parcă să scriu un haiku în spirit românesc.
Deşi deosebit de îndurerat din motive personale, am urmărit evoluţiile internaţionale şi mă declar năucit. Ceea ce părea sau chiar s-a dorit doar un avertisment a devenit un profil solid al unei certitudini ireversibile. “Brexit Clock” a început să ticăie, iar Europa nu va mai fi niciodată completă fără Marea Britanie. Visul european a suferit, după şase decenii de construcţie instituţională şi extindere meticuloasă, o mare înfrângere, fiind confruntată cu fenomenul deconstrucţiei. Consider deosebit de grav ceea ce s-a întâmplat, iar pierderile vor fi, cred eu, din păcate, enorme de ambele părţi. Identitatea europeană va fi observabilă din Groenlanda şi până la Urali sau de la Polul Nord până în insulele din Marea Mediterană, dar unitatea europeană din nefericire nu va fi posibilă într-un model integrator şi generalizant. Decizia pozitivă a generaţiei anterioare din Marea Britanie, poate surprinzătoare atunci, a fost contrazisă mult mai surprinzător de generaţia următoare. Mulţimea ezitărilor şi neseriozităţii, a experimentărilor şi empirismului în plan politic şi economic sunt dăunătoare şi macină societăţile europene. Etica, dicţia, atitudinea, ordinea interioară a acestor responsabili chemaţi să ne reprezinte şi să contribuie la unitatea generală sunt în cele mai fericite cazuri afectate. Erasmus din Rotherdam în Elogiul Nebuniei scria în vremuri la fel de tulburi prietenului său Thomas Morus ( un olandez către un englez ) : ” Omul care s-a încumetat să ia între mâinile sale soarta unui neam nu mai are viaţa lui, ci trăieşte doar pentru stat. Veşnic grijuliu cu fericirea supuşilor săi, el trebuie să fie întâiul care să se supună legilor, în care se reunesc puterea legislativă şi cea executivă. El trebuie să vegheze asupra cinstei miniştrilor şi dregătorilor. Toţi ochii sunt aţintiţi asupra sa, aşa că singur poate prin pilda purtărilor sale să se asemene fie cu un soare strălucitor ce-şi răspândeşte razele strălucitoare asupra pământului, fie cu o cometă blestemată ce aduce numai amărăciune şi moarte. Trebuie să ştie că viciile inşilor oarecare din mulţime nu sar în ochi, dar că rangul său îl opreşte de la oricare încălcare a datoriei. Alminteri cea mai mare nesocotinţă a lui este un izvor otrăvit din care beau toţi supuşii”. Cred că afirmaţiile multiseculare sunt mult mai actuale datorită sistemului democratic contemporan. Din păcate, Uniunii Europene îi va lipsi magnificul steag UK . . Între timp, un alt atentat a îndurerat Marea Britanie şi a avut loc pe Podul Westminster şi Palatul Parlamentului.
Am observat de asemenea că viaţa politică românească este la fel de agitată. M-a sensibilizat oarecum şi mulţumit sărbătorirea la nivel naţional a Zilei Internaţionale a Poeziei. Poemul a fost adulat măcar în acel cadru al manifestărilor specifice dedicate. Mă gândeam care versuri mi s-ar fi potrivit mai mult în aceste momente ( unul despre anotimp, despre aspiraţii cosmice, de dragoste sau profund şi uşor nostalgic) şi deşi am citit foarte multă poezie de bună calitate în ultimii ani am optat ( datorită experienţei londoneze ) pentru următoarele versuri :” Ceea ce mă înspăimântă/ E singurătatea-n mulţime,/ Aglomerările rele/ De fiinţe necunoscute-ntre ele/ Şi mai neînsemnate/ Şi mai fără chip/ Decât firele de nisip/ [… ]Minuscule fiare/ Strânse în haite/ De fiinţe străine,/ Indiferente unora altora/ Şi fiecare faţă de sine” ( Ana Blandiana, Nu singurătatea). În mare măsură, banul şi nepăsarea sunt blestemele marilor metropole şi ale civilizaţiilor.
La Oradea, Sala festivă a Facultăţii de Drept a găzduit un eveniment dedicat momentelor Revoluţiei Române din 1989. Autorul mai multor lucrări despre Revoluţia Română, Grigore Cartianu, jurnalist, scriitor, a prezentat deosebit de bine condiţiile interne şi internaţionale ale evenimentelor din 1989. Singurul reproş care-i poate fi atribuit este stilul de redactor şi comentator sportiv utilizat, cu siguranţă datorită timpului relativ scurt alocat unei descrieri atât de vaste şi pretenţioase. În mod cert, ne-am întrebat cu toţii măcar o dată ce s-a întâmplat cu noi atunci şi de atunci. S-au scurs aproape trei decenii. În perioada în care m-am aflat la catedră am predat această lecţie ani în şir şi am constatat că generaţia tânără ori nu cunoaşte subiectul, ori nu-l interesează, ori are o imagine coruptă despre el. Doar rareori întâlneam opinii bine conturate şi argumentate. Consider anul 1989 unul de excepţie prin complexitatea lui la nivel internaţional, în mare măsură irepetabil. De asemenea, cred că doar carisma şi determinarea lui Mihail Gorbaciov, apărut providenţial, l-a făcut posibil din interior pe cale paşnică. În SUA, generaţia respectivă a dat dovadă de mare unitate ,viziune şi hotărâre. Estul european a optat pentru democraţie într-un elan firesc, doar în România dictatorul Nicolae Ceauşescu s-a încăpăţânat să reziste. Am citit poate peste o sută de lucrări importante care tratează acest subiect şi toate argumentele posibile. Din nefericire, în România totul s-a încheiat într-un mod sângeros, iar speranţele iniţiale s-au evaporat foarte repede, făcând loc incertitudinii, haosului economic, mineriadelor şi submediocrităţii. Anii ’90 au fost destul de obscuri, iar singura mare realizare a fost existenţa a doi poli în plan politic capabili să ofere legitimitatea unei minime vieţi democratice şi spirituale, în ciuda corupţiei şi degringoladei. După anii 2000 speranţele au renăscut, mediul de afaceri s-a îmbunătăţit, România adevenit stat european şi membră a NATO. Din nefericire, capitalul şi brandurile româneşti abia acum dacă se profilează, iar România a pierdut foarte mulţi specialişti şi intelectuali care au optat pentru cariere în Occident. În paralel, mulţi cetăţeni români slab calificaţi au îngrozit străzile oraşelor europene. Indiferent cum am privi lucrurile, la Revoluţia Română ( chiar termenul a fost pus sub semnul întrebării ), a participat şi poporul român şi revoluţia rămâne expresia aspiraţiei poporului român pentru libertate şi democraţie. MR. 1989 este original, unic, grandilocvent. Majoritatea participanţilor la eveniment au fost din rândurile tinerilor şi majoritatea lor din păcate nu au o opinie bine structurată asupra acestor momente astrale ale istoriei.
Sărbătorile Pascale se apropie cu repeziciune, iar postul cel mare rânduit de către biserică îndeamnă măcar la moderaţie. În acest an nu mă pot număra printre cei riguroşi, dar am fost destul de cumpătat. Jertfa Mântuitorului, după cum spun Evangheliile, a fost pentru absolvirea păcatelor omenirii în faţa lui Dumnezeu. Sf. Niceta de Remesiana spunea în Opere, II,V,5-6: ” A PĂTIMIT SUB PONŢIU PILAT. […] A TREIA ZI A ÎNVIAT DIN MORŢI, cum spune profetul, între morţi liber. Nici nu putea fi stăpânit de moarte Hristos, Care ţine toată puterea: şi a morţii şi a vieţii. S-A ÎNĂLŢAT LA CERURI, de unde şi pogorâse…”. Ca membru al societăţii laice, port în acelaşi timp un respect deosebit Bisericii, religiilor şi mă declar un membru al speciei homo religiosus.
Într-una dintre zilele când am trecut pe la Oradea, am intrat pe la Salonul de carte Ratio & Revelatio amplasat în zona centrală a oraşului şi deschis de puţină vreme. La fel de cochet ca şi cel din Cetatea Oradea, acest salon beneficiază de lumina soarelui şi de o ofertă de carte diversificată. Am servit un ceai în acest spaţiu atât de frumos decorat şi dedicat activităţilor şi evenimentelor literare. Să sperăm că raţiunea şi revelaţia, inspiraţia vor învinge şi spiritul sapienţial, cultural şi ştiinţific ne va lumina feţele şi gândurile.
Vă doresc o lună Aprilie 2017 candidă, Sărbători Pascale luminate, regeneratoare, prosperitate şi linişte sufletească !
-->
Răspunsuri