REPLICĂ la Telefon întâmplător

[MARA EMERRALDI]

REPLICĂ lui A. Păunescu la Telefon întâmplător Da, eu sunt ... Deranj? ... O, nu, nu, nicidecum! De vrei să spui ceva ... orice, de toate ... Acum e timpul ... Eu ... rătăcesc pe drum ... Am să te-astept să vii. La fix, sau și jumate? Aș vrea să-mi povestești iubiri de altădat' ... Aud ... te-aud. Tu vii la timp ... de-un ceas?! ... Să vii acolo unde suntem noi ... Noi, cei rămași, din tot ce-a mai rămas ... Îți știu și semnul, să te recunosc, L-ai luat cândva ... când cerul s-a deschis, La ceas, cu ,,Floare albastră", sau ... poate cu cea de mosc ... Dar, cred c-am să te recunosc dup-al tău vis. ,,Alo, iubirea mea", din era decadentă, Te-aștept la Eminescu, sub vraja cea de tei, În cosmosul diurn, eu ruptă de placentă ... Te-aștept ... încă se poate, și ... dacă mai vrei. ,,Alo, m-auzi? Nu-nchide, dă-mi răspuns." Aș vrea să te cunosc, deși ... te știu prea bine. Te mai aștept un ceas după un ceas ... de-ajuns? ... Sau ... înc-un timp de dor după un dor ... în fine ... De ai să vii, din timpuri de ... demult, De-atâta așteptare cuprinsă de tăcere ... Tu, călătorul meu în cosmos dispărut, Păstrează fisa ... mă sună-n noaptea de Înviere! 5 iulie 2021 Mara Emerraldi