Iar tu călcai pe stele-ncet, cu pașii moi
ca o regină sigură pe sine,
vedeam cum moare amintirea-n tine
și cum se adâncește distanța dintre noi.
Sunt stele zigurate ca firul de trifoi
Prin care zăbovești cu-asupra de măsură
Resimt atunci același gust amar în gură
Și cum se adâncește distanța dintre noi
Lumina dimineții te-mpinge înapoi
În haosul ceresc ca într-o perlă
Nu mai aud decât același plâns de mierlă
Și cum se adâncește distanța dintre noi.
Mi te-amintesc aievea…era o zi de joi:
iar tu călcai pe stele-ncet, cu pașii moi…
-->
Răspunsuri
S-ar fi vrut a fi ronset, dar rimele abba/abba/acca/aa nu se aplică în cazul celui de al doile catren. În rest remarc o oarevare gingăşie ce mă acaparează... Şi interesant rimele sunt de rang 2-3-4...
Nota mea însă este...
(7)
Apropo, domnule Conţu: îmi sunteţi dator cu o adresă!
Visătoare printre stele, ai dăruit versuri pline iubire.
Frumoasă ronset, însă în strofa doi nu ai pastrat rima ca în primul catren abba, abba...
Să calc
pe stele? Mi-aș dori
...
Dar pasul meu
e dur, greoi
Și-aleargă
adeseori
În timp ce gându-mi
scrie ronsete
-n... convoi.
Nota o dau „până joi”:
Mulțumesc, Aurelia!