Revedere

[olga vaduva]

În răspântie cu freamăt 
Valul mării galopând, 
Mă întâmpină cu-n geamat 
Aruncându-mi stropi plângând. 

Vieţii mele a dat sensuri, 
De iubire şi fiori, 
În furtuna iernii ţese 
Ţurţuri, sloiuri, mii de flori. 

Am găsit o mare tristă 
Şi i-am zis aşa...‘ntr-o doară: 
Du tristeţea în adâncuri! 
Nu e mult până la vară. 

M-a privit înfrigurată, s-a retras, dar cu-n alt chip. 
Spuma albă cenuşie scrise-n grabă, pe nisip: 
Îngeri albi să te-nsoţească, şi cu mii de licurici, 
Că nu ai uitat de mine, şi ai mai trecut pe-aici.