Mi-ai cuprins cu iubire umerii,
pe cerul senin fluturii zboară,
sfârşitul zilei peste toate coboară,
ne mângâie o boare la venirea serii.
Şi-au încărcat toate crengile merii,
în grădină am stat într-o zi de vară,
se ascunde bine de zi luna fugară,
ne mângâie o boare la venirea serii.
Mai adaug câteva culori gravurii
stelele ne salută cu un surâs tăcut,
O plasă de stele, al nostru aşternut,
ne mângâie o boare la venirea serii.
Mi-e dor de valuri, de adierea mării,
Mi-ai cuprins cu iubire umerii.
Nicoleta Mija
-->
Răspunsuri
Of, of şi iar of. Seara uneor nu se vede prea bine... Ne-am cam încurcat în rime şi ne le-am respectat: abba-abba-acca-aa!
Nota mea este
(7)
Trebuie să aibă aceeași măsură versurile care rimează V6-7. Frumos versul O plasă de stele, al nostru aşternut,
Mă „mângâie”
versul scris cu pasiune
Ronsetul, aici, răsare
, nu apune.
P.S. Mie nu mi-e dor de valuri (sau da?). Tocmai m-am întors de la Eforie. Un ronset bun, cum ne-ați obișnuit.
Și nota:
