Lumină albă din adâncuri
Inundă umbre-n nelumină,
Pe geamătul șoptit din crânguri,
Pe teama-n ochii de felină.
Ocean de liniştire-n noapte
Îngheaţă-a vântului tăcere,
Neliniștea scluptează-n șoapte
Şi în a cerului, mistere.
Descătușeză-nchise vise
În raze despletite-n patimi,
Miraje-n agonii nescrise
Îmi picură azi, ceru’-n lacrimi.
M-ascund în liniștea sihastră,
M-adap cu lacrima astrală
Sub nori păgâni din bolt-albastră
Îngheață ceru-a doua oară.
Rescriu tacit a mea dorință
Sub candela de-opal a sorţii,
Inghenuncheată-n pocăință,
O ruga-ţi las în faţa porții.
Stăpân al cerului deschide,
Descântă ruga mea ascunsă,
Lumini în ciob de stea aprinde
Cu mirul Tău, mă vreau atinsă.
Te rog Marite-n nopți de tihnă,
Sa îmi așterni covor de nuferi,
În mir ceresc Tu dă-mi odihnă,
Salvează-mă, să nu mai suferi.
-->
Răspunsuri