Ne jucăm uneori cu sau fără motive
Diluând zâmbete sau lipind sentimente.
În viața asta dură se-ascund doar... torente!
De ce n-aș da uitării clipele fictive?
Cuvintele-au îmbătrânit, da-s coerente.
Ar vrea să ascundă răul în sugative?
Oftează, tac și plâng puțin cam emotive,
Gândindu-se lucid la lista cu-argumente.
Să rup petale din margareta asta?
Învață-mă să te iubesc de-fi-ni-tiv,
Zâmbește-mi cald și cu asta basta!
Clădește totul așa cum apăs tasta
Uitării, cu dorința ca aperitiv
Și hai, să-ngropăm definitiv năpasta.
-->
Răspunsuri
Să ne jucăm cu sentimentele
Nu e ceva ce-I adecvat -
E necesar să încercăm accente
De potriviri... neîncetat...
Dorinel !
TREI STELUȚE...
Un buchet cu... lipici (replică)
Din jocul sentimentelor, evadez
Cu marea-n gând și toamna la picioare.
Dar amintirea se va pierde oare?
Cuvintele îmi șoptesc să candidez
Cu zâmbete-ncurcate în culoare.
Dacă o să pot să mă acomodez,
În prezentul gri din nou vagabondez
Și cânt iubirii tristă, jelitoare.
Dar fericirea luată la pachet
Cu raze de lumină, scoici, nisip fin
M-ajută să mă echilibrez discret.
Aș vrea să strig, dar timp este berechet
Pentru iubirea noastră ce-i în declin.
Vrei să-ți trimit pupici dulci într-un buchet?
Un drum încurcat (replică)
Ca azi, iubește-mă și mâine
Și ți-oi clădi-n vis infinitul,
Căci sentimentu-i ca granitul
Și se mulează dur pe șine.
În timp ce-ți rotunjesc venitul
Tu îmi faci viața ca de câine.
Îmi dai totuși un colț de pâine
Și-un zâmbet brun, precum lignitul.
Ne-om încurca printre pavele
Când ne-om juca-n statornicie
Și-om scrie, poate, chiar nuvele
Îmbrățișând vreo trei bezele.
Dar drumul către veșnicie
Se-ncurcă, dur, printre... lovele!
În pat de flori (replică)
De te gândești din când în când la mine,
Într-un pat de flori eu te-oi iubi în zori
Și multe îmbrățișări ți-oi da – comori
Pline de sentimente, să-ți stea bine.
Atingerea ta blândă îmi dă fiori
Și mă gândesc să nu plec de la tine,
Pentru că se-nțelege de la sine
Că am putea rupe și cerul cu nori
Lăsând lumina să ne zugrăvească
Trupurile-ncărcate de iubire
Și sentimentul ce vrea să zidească
Idila noastră pură, pământească.
Cuvintele se-ascund într-o grăbire,
Iar gândul curge pe-o pantă firească.
Un joc încurcat (replică)
Mi-argumentezi că te-ai blocat
Lipind doar tu sentimente?
Lipsesc mii de elemente
Din jocul ăsta încurcat.
Dar tu, plină de talente,
Mereu greșit m-ai judecat,
Iar eu ca prostul, n-am clacat
În clipele decadente.
Ce pot să fac să mă iubești?
Un pat de flori ți-aș da în dar
Și un vin bun de la Fetești!
Îmi spui că pleci la București,
Că mă bifezi în calendar?
Te rog, nu-mi mai turna povești!
Sentimente Maritime (Sonet replică)
Mă joc cu sentimentele, doar din greșeală.
Când nu greșesc, desigur totu-i bine,
Și mă gândesc mereu cu drag la tine
Știind că ești iubita mea, cea mai specială.
Cuvintele nu pot și n-au puterea de-a susține
Tot ce gândesc despre-a ta viață personală -
Dar care știu că e poetică, fenomenală
Și are-n ea metafore... din cele mai Divine.
Te-nbrac cu mangăieri de vise adecvate
Ce-s rochia Mării... din poemul meu -
Iar tu dansezi pe ritm de valuri înspumate.
Am simtăminte unice... din cele mai curate
Ce-s dar făcut de Bunul Dumnezeu,
Ce ți le dăruiesc azi ție, toate.
În „valuri înspumate” dansăm cu toți mereu
Dar ritmul ne diferă, ăsta-i crezul meu,
Apoi plutim prin viață, dornici de-o schimbare
Ce facem pentru asta? Doar... lenevim la soare.
-
1
-
2
de 2 Următor →