Să nu iasă din tradiții

[Elena Mititelu]

Să nu iasă din tradiţii

 

Am în curtea mea doi boi,

Botezaţi Plăvan şi Ţântu,

Nu-i înjug cum bate vântul,

Că mă bagă-n popuşoi.

 

Plăvan ştie că-i de dreapta,

Ţântu – stânga, că ia foc,

Nu e cale de mijloc,

Fiecare-şi ştie treapta.

 

Nu trage unul ’nainte,

Riscă să răstoarne carul

Şi de-aici întreg coşmarul,

Când coboară cele sfinte.

 

La imaş le-am scos chitanţă,

Stau cu ceilalţi la un loc,

Însă, nu le intră-n joc,

Şi n-au fir de aroganţă.

 

Zilnic se duc la păşune,

Cei din stânga stau deoparte,

Dreapta rumegă aparte,

Nu gândesc la uniune.

 

Chiar de sunt în opoziţii,

Trag la car cum e mai bine,

Nu-şi dau cinstea pe ruşine,

Să nu iasă din tradiţii.

 

Ţântu-n dreapta să-l înjugi

Şi Plăvan în stânga pus,

Jugul dracului s-a dus,

Cu proţapul unde-ajungi!?

 

                * * *

 

Tare-s cumpătaţi ţăranii,

Trag în jug, cum boul trage,

Nu au timp pentru hârţoage

Şi nu sunt precum profanii.

 

Greu lucrează la pământ,

Nu dau legi, nu dau decrete,

Săturaţi de-amendamente,

Le suportă-aşa cum sunt.

 

Supărarea-n ei mocnesc,

De proteste timp nu au,

Dar şi când dau, apoi dau,

Cât tot neamul românesc!