sarutul

[Chiorean Aurel]

SĂRUTUL 

Aș vrea să îți sărut privirea sfântă, 
sub îndrăzneala de-a privi în zare, 
când gând mă frânge spini se-mplanta, 
aș vrea să-mi fii poteci,sau cale. 
Sărutul meu e înfrățit cu malul, 
când mări se scald în vremuri fără tine, 
întreabă -apusul cât de rece-i dealul, 
și cum se scurg cuvinte dragi din mine ! 
Aș vrea să smulg din rădăcină vina, 
lăsând tăceri din depărtări s-adune, 
s-a-ntelenit câmpia-n dor nebuna, 
ca fericirea lumii să ne-ngane. 
Aș vrea să îți sărut privirea sub poveri, 
și să-ți aștern un cer în ochii triști, 
să reînnoim trăirile de ieri, 
prin valul ce-l stârnești de când exiști.