deseori prin lumea întreagă călătoresc,
printre oameni cu privirile pustii,
un loc drag am în suflet mereu.
acum este trist, este frig,
de spinii singurătății este plin.
când noaptea se încarcă de brume,
ascult o melodie frumoasă,
departe de această tristă lume,
ascund umbra unei lacrimi .
doar luna cu raze de argint
alunecă prin a vremilor ape.
vântul scutură năframa de lumini a iernii,
ascund în valiza sufletului frigul
printre ecouri marine și sărate.
în argintul înstelat al nopții,
orice mângâiere iubite,
este o călătorie printre șoapte.
te-am invitat iar într-o călătorie ,
să locuim ascunși într-un nor,
încet să-mi ștergi umbra unei lacrimi,
să opreşti timpul în loc,
când noaptea ne acoperă cu a ei aripă.
-->
Răspunsuri