Se pregătește un răsărit
dimineaţa
picioarele mele deschid ochii pământului
extrag pe-o limbă de balaur
focurile sacre
îmi vor delimita ca un templu
respiraţia locului
pulsiunea agaţă divinitatea în gleznă
inima mamei ne poartă în pântec
ne-aşază în mângâiere
ca pe-un altar
apoi încep să păşească smerit
pe carnea albă
a cuvântului creator
acum picioarele mele pot să-şi deschidă aripa
şi să dea drumul cerurilor
să curgă
Răspunsuri