Reunesc în acest articol argumente aduse în alte locuri și față de alți cititori.
Modificările aduse ortografiei limbii române după 1993 au la bază motive obscure și insuficient fundamentate gramatical, după opinia mea. Personal am convingerea că aceste noi reguli au fost create de niște indivizi pe care îi numesc Dezbinătorii, dar despre ei voi vorbi spre final.
Unul din argumentele solide împotriva actualelor reguli ortografice, enunțat de poetul Nicolae Turtureanu, îl constituie bizareria situației pentru cei care vor să învețe limba română. Ce criterii îi explici unui străin că stau la baza scrierii unui cuvînt care începe cu Î din I, are pe la mijloc un Î din A, iar la sfîrșit din nou Î din I ?... Și cînd acești așa zis străini sînt chiar frații noștri de peste Prut, dezorientarea se accentuează și mai mult !
Un alt argument prezentat de autorul acestor rînduri în Antologia de Râsoterapie, editată de site-ul Negru pe alb îl constituie confuzia mai mult decît evidentă care se realizează pe multe site-uri. Acestea folosesc ortografia US, deci fără diacritice și în acest caz apar multe confuzii, ca de exemplu : rau poate fi rîu sau rău, tată poate fi țață, țîță, sfant se poate citi sfanț și sfînt... și multe altele.
La acest argument, probabil că unii vor spune ceva de genul : Ei, și ce, obosesc mușchii minții tale să găsească varianta corectă ?... Mai tîrziu se va vedea ce șea bat.
În momentul adoptării noii ortografii, la conducerea Academiei Române se afla un informatician, ci nu un lingvist, care s-ar fi putut opune acestor schimbări, aducînd argumente lingvistice, dar acum îmi dau seama că toți șefii institutelor importante din țară și de peste hotare, aparțin Dezbinătorilor, ca atare ei se supun ordinelor Ocultei mondiale sau locale !
Cînd a apărut Eugen Simion la conducerea acestui for, el a tranșat foarte clar situația oponenților, spunîndu-le că dacă vor continua să scrie cu vechea ortografie dinainte de 1993, cărțile lor nu vor fi luate în seamă de academie pentru premii !... Ei, ăsta da argument logic și gramatical !!...Numai și atît este suficient pentru mine pentru a ști sigur de la cine a venit ordinul acestor schimbări în ortografia limbii române ! Fiincă atunci cînd impui cu forța una sau mai multe reguli, ori una sau mai multe legi, nu mai este necesitate, ci obligație; nu mai este democrație, ci dictatură, chiar dacă mascată sub cuvintele ipocrite ale unei pseudo-democrații.
Cît despre semnul întrebării și al exclamării, lipirea lor de cuvinte mie personal mi se pare ilogică din următoarele motive :
- Scrierea semnelor de întrebare-exclamare lîngă cuvinte este ilogică pentru că aceste semne NU aparțin cuvintelor, deci de ce trebuie lipite de ele ?... Pe lîngă faptul că lipirea acelor semne de cuvinte le face mai puțin vizibile celor cu vederea mai slabă, și chiar dacă acesta nu este un argument gramatical, este în schimb un argument de grafie aerisită.
- Toate cărțile tipărite înainte de 1993 aveau spații vizibile între cuvinte și cele două semne mai sus menționate. De ce oare s-a trecut la lipirea acelor semne de cuvinte ?...Există vreun argument LOGIC pentru această schimbare ?
- În scrierea de mînă cu pix, stilou, creion, majoritatea oamenilor care au teminat școala primară înainte de 1993 lăsau un spațiu gol între cuvinte și semnele de întrebare – exclamare, pentru că așa au fost învățați la școală și pentru că așa era și în cărțile tipărite.
Ci analizînd mai adînc cauzele care vor fi stat la baza acestor schimbări în ortografia limbii române, cred că am găsit motivul așa zis ocult al acestor noi reguli, pe care îl voi prezenta ca pe o ipoteză deocamdată, deoarece nu am argumente palpabile în această direcție. De altfel, după cum se va vedea, este greu să fie scoase la lumină în actuala conjunctură politică aceste argumente palpabile.
După cum unii cititori sau unele cititoare știu deja, există pe planeta noastră cîteva limbi sacre, cum ar fi sanscrita, greaca și ebraica. Se mai știe de la fostul consilier al papei Ioan Paul al II-lea, Miceal Ledwith, că limba latină se trage din limba română, ci nu invers. Cît despre împortanța civilizației geto-dacice de pe teritoriul României se află lucruri uimitoare tot mai des în ultima vreme.
Așadar, dacă limba română nu provine din limba latină, atunci care este originea ei ?
Autorul acestor rînduri crede că limba română era la origine o limbă sacră primară ori provenea dintr-o limbă sacră, cel mai probabil sanscrita. Subiectul e mult prea vast pentru a fi dezbătut aici, de aceea cititorii interesați cu adevărat se pot documenta pe internet despre similitudinile dintre cuvintele sanscrite și cele românești.
Posibil că secta anti-divină care se află la Putere în prezent să dețină informații precise sau convingătoare în această direcție, dar din motive pe care doar parțial le putem bănui, să nu facă publică o asemnene informație. Ori, fiecare sunet ( ca de altfel TOT ce există în Creația Divină ) înseamnă vibrație și număr. La fel, fiecare fonemă a unei limbi este vibrație și număr. Dacă admitem că limba română era la origine o limbă sacră primară ori provenea dintr-o limbă sacră, atunci reprezentații Întunericului au tot interesul să pervertească armonia unei limbi, aducînd modificări aparent nevinovate, dar care schimbă valoarea numerică și vibrațională a fonemelor și implicit a cuvintelor.
Aici s-ar putea obiecta că astfel de modificări au tot fost aduse de-a lungul timpului la majoritatea limbilor pămîntene...și acesta este punctul vulnerabil al ipotezei mele. Aș putea aduce argumentul că una este o modificare cumva naturală a unei limbi și altceva este o modificare intenționată de către o instanță malefică, așa cum s-a petrecut cu arhi-cunoscuta formulă O.K., care a fost încărcată malefic prin anumite ritualuri de magie neagră.
Ceva similar s-ar putea să se fi produs și la modificarea fonemei Î din A. I-ul semnifică evident verticalitatea ascensiunii, pe cînd  ne trimite la un simbol masonic prea bine cunoscut, anume compasul, alături de echer. Scris Â, fonema simbolizează limitarea pe care nu doar omul obișnuit o are și o simte mereu, ci și fratele Dezbinător din primele 33 de grade și următoarele 13 grade le resimte mereu, pentru că întotdeauna este cineva mai sus care îl apasă pe cel inferior, parcă spunîndu-i : stai unde îți este locul pînă ai să meriți să te ridici o treaptă mai sus !... Căciulița de la  îndeamnă pe toți acești sectanți la obediență și ascultare totală față de superiori !
( Nu este un : ăăă, ce bine că am scăpat !... ci un âââ !...cît ne mai chinuiți ??!...Dacă se folosește îîî din I entitatea încă mai are coloană vertebrală, pe cînd în cazul lui âââ din A se vede grafic cum entitatea este oropsită, schimonosită, turtită, fără identitate proprie !... Căciulița de la fonema ă, deși este tot limitatoare, este o limită care poate fi ocolită pe laturi, pe cînd în cazul căciuliței de la â, unghiul acela ascuțit nu mai permite ascensiunea spre Înălțimi !).
Poate fi o speculație sau poate fi forțată ipoteza mea, dar de asemenea poate fi și adevărată.
Iar la întrebarea de ce este autorul acestor rînduri așa de sigur că schimbarea a fost adusă de respectiva grupare malefică a Dezbinătorilor, răspunsul este simplu ca bună ziua : Pentru că ei conduc totul la ora actuală ! Mă refer nu doar la majoritatea guvernelor acestei lumi, ci la toate posturile cheie din orice instituție publică importantă, oricare ar fi domeniul ei de activitate, cu foarte rare excepții ! Altfel spus, nici o decizie cît de cît importantă pe această planetă sau în această țară, nu s-a luat fără acordul Dezbinătorilor în prealabil ! Care este argumentul ?
E vizibil acest argument pentru toți, numai că cei mai mulți oameni, fie ei intelectuali sau oameni cu studii gimnaziale, sînt preocupați DOAR DE COLȚUL LOR DE CUȘCĂ și nu văd pădurea din cauza copacilor sau invers !... Acest argument vizibil pentru toți este tocmai deteriorarea din ce în ce mai gravă a calității vieții noastre de la o zi la alta, într-un proces care inițial a fost ceva mai lent, dar în ultimii 25 de ani s-a accelerat tot mai mult și mai mult. Ca în anecdota cu broasca : dacă arunci o broască într-o oală cu apă clocotită, ea va sări îndată afară, dar dacă pui o broască într-un vas cu apă rece, așezat pe aragaz la foc mic, atunci broasca va muri încetul cu încetul, aproape fără să-și dea seama.
Timpurile viitoare vor confirma sau infirma valabilitatea acestei ipoteze.
Niciodată, nicăieri, CORECTITUDINEA GRAMATICALĂ N-A CREAT TALENTE SCRIITORICEȘTI REMARCABILE !!... Ba dimpotrivă, textele scrise după toate regulile gramaticii, morfogeneticii, sintaxei sau paralaxei (sic !), produse chiar de specialiștii în lingvistică, suferă de o ariditate și platitudine strigătoare la cer !...Și asta din pricină că REGULA aparține Minții, pe cînd EMOȚIA care dă valoarea autentică unui text, aparține Inimii sau Sufletului Trezit !...De aici să nu se înțeleagă că pledez pentru anarhie lingvistică, în nici un caz !
Așadar, revenind la Dezbinători, cine în lumea noastră are interesul să semene zîzanie, dizarmonie, neînțelegeri și confuzii între oameni ?...Cine are interesul să ne tehuiască de cap pe noi goimii, sclavii sau roboții acestui veac prin scăderea nivelului de vibrație la modul global, începînd cu limba unei națiuni, continuînd cu artele – îndeosebi muzica și cinematografia - și încheind cu educația oferită în școli, pe lîngă brambureala din mass-media ? Pentru cei care au mintea deschisă, acesta este un alt semn al celor care se recunosc între ei prin semne și însemne !
-->
Răspunsuri
Un articol interesant!
Limba romana provine din latina populara vorbita sau latina vulgara (lat. vulgaris = popular). Acest aspect al latinei sta si la baza celorlalte limbi romanice: italiana, spaniola, portugheza, catalana, occitana sau provensala, romansa sau retoromana si franceza. A mai existat una, a zecea, dalmata, dar in secolul al XIX-lea ea a icetat sa mai fie folosita.
Procesul de formare al limbii romane se incheie in secolul al VII-lea. Invaziile popoarelor migratoare: gotii, gepizii, hunii, avarii, slavii, etc. au influentat limba, fara a modifica fondul principal de cuvinte si structura gramaticala de origine latina.
Istoria cuvintelor si a formelor se numeste etimologie iar metoda cu ajutorul careia lucram se numeste metoda istorico-comparativa. Folosind aceasta metoda s-au stabilit reguli fonetice, asemanari si deosebiri intre limba romana si latina sau intre romana si celelalte limbi romanice.
Morfologia limbii romane mosteneste, in buna masura, realitatea limbii latine populare. Majoritatea partilor de vorbire, flexibile si inflexibile, sunt mostenite din limba latina: substantivul, cucele trei declinari; articolul; adjectivul cu gradele de comparatie; pronumele; numeralul; verbul cu cele patru conjugari.
Sintaxa limbii romane simplifica timpurile si modurile verbale, modifica topica, cu predicatul la sfarsitul propozitiei, prefera raportul de coordonare fata de cel de subordonare, etc. dar are ca baza aceeasi latina populara.
Fondul principal de cuvinte al limbii romane este in proportie de 60-66% de origine latina, mostenit.
Cum spuneam și în altă parte, romanii au cucerit 14% din Dacia, așadar cei 86% dintre dacii liberi cum s-au latinizat ?...Prin polenizare ?...
Îmi pare vizibil cu ochiul liber că ipoteza latinizării românilor este nerealistă, ca să nu spun absurdă !
În plus, există studii serioase și foarte bine documentate care demonstrează că în urmă cu 5 mii de ani, SINGURUL TERITORIU populat din Europa era cel unde se află țara noastră acum ! Acei oameni vorbeau o limbă și limba aceea nu era latina populară, nici maghiară, nici turcă, nici ebraică, nici anglo-saxonă, nici limba masonică !
Deci ar fi bine să vă revizuiți părerile și să puneți căruța în spatele cailor !...Nu limba română provine din cea latină, CI INVERS !