Frica începe cu prima palmă, primul pumn,
Îţi spui că ai fi imun,l
Că ei nu ştiu ce spun
Când îţi scot dinţi din gură,
Frica e zeama din ură
Pe care o bei tremurând ca un câine
Când vede coltucul de pâine.
La ce mă refer, cine o fi?
Parcă n-am ştii
Câţi au fost
Pierind fără rost,
Martiri anonimi, iertători de păcate
Când frica mâna de la spate.
A rămas în adânc sămânţa cea rea,
Microbul de minte, viermele mut,
Acum are chiar subtilul statut,
Căci e liberă doamnă şi face ce vrea,
Sfarmă senină suflet şi mintea.
Căci e fiară parşivă pândind ca în junglă,
Teama de ieri e azi mai profundă,
Libertăți indolente ne arată cum câinii
Își ling pe urme stăpânii,
Din clipa în care obrazul întors
Lovitura aşteaptă sfios!
-->
Răspunsuri
Toată admiraţia pentru acest poem!