Șoapta zefirului
de Gabriela Mimi Boroianu
29.06.2018
- O, vină noapte! timid șopti zefirul,
În unda clară chipul să-i zăresc
Și tremuratul umblet să-mi opresc...
În cale-apoi să-i scutur trandafirul.
Poveștilor de dor să le pierd firul
În părul răzvrătit când le-mpletesc,
Pe glezna ei sărut să mă topesc...
În cale-apoi să-i scutur trandafirul.
Oh, de-aș putea să îi golesc clondirul
Cu simțăminte,-n piept ce-l ține-ascuns
Și amețit, de farmecu-i pătruns,
În cale-apoi să-i scutur trandafirul...
(În seara-aceea când l-a prins delirul)
- O, vină noapte! timid șopti zefirul.
-->
Răspunsuri
Un romantism plăcut, învăluitor, imagini frumoase, care te atrag într-o atmosferă de vis! Primul vers, respectiv ultimul, iese din măsură, asta m-ar face să-i dau un... 9,50! Deci... mergem tot pe 10 cu minus?
Te pup cu drag!
Primul dv. ronset face parte din seria primă pe care am înregistrat-o dar nu am apreciat-o încă. Dar aici am regăsit iarăşi rime de rang 3 şi de rang 4. Felicitări. Un ronset pentru m ine de nota
(8)
Vă mulțumesc frumos, domnule Ioan! Mă bucur că v-a plăcut!
Petale răvășite frumos zboară.
Gândul hoinar rătăcește în cuvinte,
Soarele apune spre seară,
De trandafir îmi aduc aminte.
Dacă am lectura
Doar astfel de șoapte
,
Ronsetu-ar flutura
De pe site într-o... carte
.
Nota:
Mulțumesc, Dorina! Să sperăm că vor flutura! Și în carte și în revistă!