Spinii

[Chiorean Aurel]

SIMT SPINII... 

Simț spinii care cresc,arzând făclii, 
troiene amintiri din clipa noastră...una, 
în dorul meu de tine topi-voi,câte-o zi, 
căci martoră ne-a fost și marea și pădurea. 
Vor îngheța cuvintele sub brumă, 
trecerea mea prin lume,mai poartă un avânt, 
să mă trezești,iubito,cu un sărut din urmă, 
sub cerul care plouă,când moare un cuvânt. 
Mi-e drumul meu o cale,pe un pământ sihastru, 
eu te aștept în poartă,sperând că ai să vii, 
am marea lângă mine și-n amintiri,albastru, 
îți scriu acum iubito,e bine...ca să știi. 
Simt spinii care cresc,iluzii-n al meu suflet, 
în timpul ce-a trecut,de-a înflorit copacii, 
acoperiți de gandu-mi,sau mistuiți în creștet, 
le înțeleg iubirea și graiul lor...săracii