categorii forum

... urmăriţi videoclipul (fără sonor), apoi citiţi versurile... comentaţi #însingurătate!...

Singurătate - Adrian Păunescu

 

Vă propun un tratament urgent

Şi s-aveţi încredere vă rog

Când nu e un alt medicament

Luaţi singurătatea ca pe un drog.

 

Ceaiul abureşte trist pe masă

Un tacâm şervetul îl apăsa

N-am nevoie nici de două linguri

Doamne, cina oamenilor singuri.

 

Gust şi eu în clipe lungi de veghe

Noaptea pernei fără de pereche

Sună telefonu-n casa goală

Doamna mă iertaţi dar e greşeală.

 

Cât de draga-mi eşti singurătate

Tu mi-eşti cea mai dragă dintre toate

Lacrimă în ochiul dintre ape

Căci nici umbra mea nu mai încape.

 

Tu singurătatea mea curată

Totu`ncepe cu a fost o dată

Cu durerea ta îmi este bine

Nu ştiu ce m-aş face fără tine.

 

Cu tristeţe le trăiesc pe toate

Dar mai draga-mi eşti singurătate

Cât de necesară îmi eşti tu mie

Nu te-aş da pe nici o sindrofie.

 

Doar atât din toate mă omoară

Izolarea meselor de seară

Şi măcar la una dintre cine

Dumnezeu să bea un ceai cu mine.

 

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Răspunsuri

  • dedicaţii pentru tineri în singurătate...

        • Singurătate

                                  Prin luminişul crângului tăcut,

                                  De-atâta vreme nimeni n-a trecut.

           

                                  Copacii goi, în lungă nemişcare,

                                  Pe umbra lor ce stă-nălţată în picioare.

                                  Arar ajunge până-aici

                                  O pasăre cu aripile mici,

                                  Şi glasul ei răsună în linişte prea tare.

           

                                  Dar Primăvara, care ştie tot,

                                  Va risipi prin iarba dimprejur

                                  Scântei de-azur –

                                  Albastru miozot.

                                  Şi dintre foi tivite cu argint,

                                  Vor creşte ciucuri albi de mărgărint.

           

                                  Pe-aici, o zână mică coboară dintre stele,

                                  Şi-n fiecare noapte culege viorele.

                                  Dar nimănui pe lume nu-i e dat s-o vadă

                                  Cum vine pe cărările din mladă,

                                  Făcând în taină îndelung popas,

                                  Din loc în loc, pe unde-a mai rămas

                                  Zăpadă…

Acest răspuns a fost șters.

Topics by Tags

Monthly Archives

-->